exstrofíe s. f., art. exstrofía, g.-d. exstrofíi, art. exstrofíei

exstrofíe s. f., art. exstrofía, g.-d. exstrofíi, art. exstrofíei

EXSTROFÍE s.f. (Biol.) Defect de conformație al unui organ care este întors astfel încât fața sa internă devine externă. [Gen. -iei. / < fr. exstrophie, cf. gr. ex – afară, strophe – întoarcere].

EXSTROFÍE s. f. defect de conformație al unui organ intern, care se prezintă întors, răsturnat; extroversiune. (< fr. exstrophie)