exsoluție definitie

O definiție pentru exsoluție

exsoluție, (engl.= exsolution), procesul prin care o soluție solidă omogenă (un cristal mixt) se separă în două sau mai multe faze mineralogice distincte fără adiție sau eliberare de materie din cadrul sistemului; prin e. nu se modifică compoziția globală a sistemului inițial. E. se manifestă prin scăderea temperaturii sub limita de stabilitate a amestecului omogen. Ex. un cristal mixt de feldspat alcalin (Na,K)(AlSi3O8) se dezames-tecă la o temperatură sub 660oC și formează două faze distincte, albitul (NaAlSi3O8) și ortoza (KAlSi3O8), care îmbracă aspectul unei concreșteri (→ pertit). Sin. dezamestec.

exsoluție dex

Intrare: exsoluție
exsoluție