exsicator sn [At: DEX / Pl: ~oare / E: fr exsiccateur] Aparat de sticlă folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor cu ajutorul compușilor higroscopici.

EXSICATÓR, exsicatoare, s. n. Aparat de sticlă folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor cu ajutorul compușilor higroscopici. – Din fr. exsiccateur.

EXSICATÓR, exsicatoare, s. n. Aparat de sticlă folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor cu ajutorul compușilor higroscopici. – Din fr. exsiccateur.

exsicatór s. n., pl. exsicatoáre

exsicatór s. n., pl. exsicatoáre

EXSICATÓR s.n. Aparat de laborator, alcătuit dintr-un vas de sticlă acoperit cu un capac ce se poate închide ermetic și care permite uscarea substanțelor. [< fr. exsiccateur].

EXSICATÓR s. n. aparat de laborator dintr-un vas de sticlă cu un capac ce se poate închide ermetic, pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor. (< fr. exsiccateur)

EXSICATÓR (< fr. {i}; {s} lat. exsicco „a usca”) s. n. Aparat de sticlă folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor cu ajutorul compușilor higroscopici, ca: acid sulfuric, clorură de calciu etc. În e. se poate face vid parțial pentru accelerarea uscării.