Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru expulzat

espulzat, ~─â smf, a vz expulzat
expulsa v vz expulza
expulza vt [At: ARISTIA, PLUT. 266/22 / V: (├«nv) ~lsa / Pzi: ~zez / E: fr. expulser, lat expulsare] 1 (C. i. oameni) A obliga (pe cineva) s─â p─âr─âseasc─â ╚Ťara Si: exila, pedepsi, (liv) relega. 2 (C. i. oameni) A exclude, a ├«ndep─ârta pe cineva dintr-un loc, dintr-un anturaj Si: a alunga. 3 (C. i. particule, gaze, lichide) A evacua (cu putere). 4 (C. i. produse fiziologice, patologice, corpuri str─âine) A elimina din organism. 5 A scoate, a da, a ├«mpinge afar─â.
expulzat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: expulza] 1-4 Expulzare (1-4).
expulzat2, ~─â [At: PONTBRIANT, D. / V: (├«nv) esp~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: expulza] 1-2 smf, a (Persoan─â) care a fost izgonit─â dintr-o ╚Ťar─â Si: exilat. 3 a (D. particule, substan╚Ťe etc.) Eliminat. 4 a ├Änl─âturat.
EXPULZ├ü, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) s─â p─âr─âseasc─â teritoriul unei ╚Ť─âri. ÔÖŽ A da, a ├«mpinge afar─â, a sili s─â ias─â. ÔÇô Din fr. expulser, lat. expulsare.
EXPULZ├ü, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga s─â p─âr─âseasc─â ╚Ťara, a trimite peste grani╚Ť─â un str─âin care a executat o pedeaps─â sau a c─ârui prezen╚Ť─â pe teritoriul statului nu mai este dorit─â. ÔÖŽ A da, a ├«mpinge afar─â, a sili s─â ias─â. ÔÇô Din fr. expulser, lat. expulsare.
EXPULZ├ü, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) s─â p─âr─âseasc─â teritoriul unei ╚Ť─âri. ÔÖŽ A da, a ├«mpinge afar─â, a sili s─â ias─â. Datorit─â presiunii, uleiul este expulzat din cilindru.
EXPULZ├üT, -─é, expulza╚Ťi, -te, adj. (Despre persoane sau grupuri de persoane) Care a fost dat afar─â, izgonit dintr-o ╚Ťar─â, obligat s─â p─âr─âseasc─â teritoriul unei ╚Ť─âri. ÔÖŽ (Despre lucruri, substan╚Ťe etc.) Scos, eliminat.
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulz├í vb., ind. prez. 1 sg. expulz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. expulze├íz─â
EXPULZ├ü vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cet─â╚Ťean str─âin.)
EXPULZÁT adj. (JUR.) (livr.) relegat. (Persoană ~.)
EXPULZ├ü vb. I. tr. 1. A scoate, a da, a ├«mpinge afar─â. 2. A izgoni pe cineva din ╚Ťar─â. [< fr. expulser, cf. lat. expulsare].
EXPULZ├ü vb. tr. 1. a dispune, printr-un act al puterii de stat, ca cineva s─â p─âr─âseasc─â teritoriul ╚Ť─ârii ├«n care se afl─â. 2. a scoate, a da, a ├«mpinge afar─â. (< fr. expulser, lat. expulsare)
A EXPULZ├ü ~├ęz tranz. 1) (str─âini) A obliga s─â p─âr─âseasc─â ╚Ťara; a izgoni dintr-un stat. 2) A da afar─â; a for╚Ťa s─â ias─â. /<fr. expulser, lat. expulsare
expulz├á v. 1. a alunga pe cineva dintrÔÇÖun loc, dintrÔÇÖo ╚Ťar─â, unde era a╚Öezat; 2. a exclude dintrÔÇÖun loc, dintrÔÇÖo societate; 3. Med. a face s─â ias─â umorile.
*expuls├ęz v. tr. (lat. ex-puls├íre, frec┼şentativ d. ex-p├ęllere, ex-pulsum, a expulsa. V. compulsez, probel─â). Ajung peste hotare: guvernu expulzeaz─â str─âini─ş periculo╚Ö─ş ordini─ş publice. Exclud dintrÔÇÖo societate. Med. Fac s─â ─şas─â umorile din corp.
EXPULZA vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cet─â╚Ťean str─âin.)
EXPULZAT adj. (JUR.) (livr.) relegat. (Persoan─â ~.)

Expulzat dex online | sinonim

Expulzat definitie

Intrare: expulzat
expulzat
espulzat
Intrare: expulza
expulza verb grupa I conjugarea a II-a
expulsa