espulsie sf vz expulsie

expulsie sf [At: ROM. LIT. 841/37 / V: expulziune, (înv) esp~, expulsiune / Pl: ~ii / E: fr expulsion, lat expulsio, -onis] 1-4 Expulzare (1-4). 5 (Med; spc) Ultimă fază a procesului nașterii în care copilul este împins afară din corpul mamei.

expulsiune sf vz expulsie

expulziune sf vz expulsie

EXPÚLSIE, expulsii, s. f. 1. Împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. 2. Eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic, a unui corp străin etc. – Din fr. expulsion, lat. expulsio.

EXPÚLSIE, expulsii, s. f. 1. Împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. 2. Eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic, a unui corp străin etc. – Din fr. expulsion, lat. expulsio.

EXPÚLSIE, expulsii, s. f. 1. Împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. 2. (Med.) Ultima fază a procesului nașterii, în care copilul este împins afară din corpul mamei.

expúlsie s. f. (sil. -si-e), art. expúlsia (sil. -si-a), g.-d. art. expúlsiei; pl. expúlsii, art. expúlsiile (sil. -si-i-)

EXPÚLSIE s.f. 1. Împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. 2. Eliminare a fătului sau a placentei din cavitatea uterină. [Gen. -iei, var. expulsiune s.f. / < fr. expulsion, cf. lat. expulsio].

EXPULSIÚNE s.f. v. expulsie.

EXPÚLSIE s. f. 1. împingere în afară a unui gaz, lichid etc. 2. eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic, a unui corp străin etc. (< fr. expulsion, lat. expulsio)

EXPÚLSIE ~i f. 1) tehn. Împingere în afară cu forța a unui fluid. 2) Eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic sau a unui corp străin. /<fr. expulsion, lat. expulsio, ~onis

*expulsiúne f. (lat. ex-pulsio). Acțiunea de a expulsa.