expropriație sf [At: MN (1836), 231/10 / P: ~pri-a-ți-e / Pl: ~ii / E: fr expropriation] (Asr) 1-2 Expropriere (1-2).

expropriáție s. f., pl. expropriáții

EXPROPRIÁȚIE s.f. Expropriere. [Gen. -iei, var. expropriațiune s.f. / < fr. expropriation].

*expropriațiúne f. (d. expropriez). Acțiunea de a expropria. – Și -áție, dar ob. expropriere.