expropria definitie

14 definiții pentru expropria

espropria v vz expropria
expropia v vz expropria
expropria vt [At: NEGULICI / V: (înv) esp~, ~pia / P: ~pri-a / Pzi: ~iez / E: fr. exproprier] 1 (C. i. persoane fizice sau juridice) A deposeda pe cineva de o proprietate, de un bun, în virtutea unei legi, pentru cauze de utilitate publică. 2 (C. indică proprietăți, bunuri) A prelua de la cineva, în virtutea unei legi, pentru cauze de utilitate publică (cu despăgubire).
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier.
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier.
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. 1. (În orînduirile bazate pe exploatare) A deposeda pe producători de produsele muncii lor și de mijloacele lor de subzistență. După înfrîngerea lui Napoleon I... țărănimea e expropriată de pămînturile strămoșești. GHEREA, ST. CR. I 71. 2. (În perioada revoluției socialiste) A deposeda pe exploatatori de mijloacele de producție și de bunurile dobîndite prin exploatare (trecîndu-le pe seama statului) pentru a le reda în posesiunea celor ce muncesc. V. naționaliza. Mijloacele de producție în industrie au fost expropriate in 1948 și trecute în proprietatea întregului popor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 73. 3. (Jur.) A trece un bun în proprietatea statului pentru necesități de interes obștesc (prin acordarea unei despăgubiri). Pentru construirea unei șosele au fost expropriate mai multe terenuri. – Pronunțat: -pri-a.
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriá vb. (sil. -pri-a), ind. prez. 1 sg. expropriéz, 3 sg. și pl. expropriáză, 1 pl. expropriém (sil. -pri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expropriéze; ger. expropriínd (sil. -pri-ind)
A expropria ≠ a împroprietări
EXPROPRIÁ vb. I. tr. 1. (În orânduirile bazate pe exploatare) A deposeda prin violență sau prin mijloace economice de proprietatea asupra mijloacelor de producție. 2. (Jur.) A trece un bun în schimbul unei despăgubiri în proprietate publică. [Pron. -pri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. exproprier, cf. lat. ex – în afară, proprius – propriu].
EXPROPRIÁ vb. tr. a deposeda pe unul ori mai mulți proprietari de bunurile care le aparțin, cu sau fără plata unei despăgubiri, trecându-le în patrimoniul statului. (< fr. exproprier)
A EXPROPRIÁ ~éz tranz. (producători) A deposeda de produsele muncii și de mijloacele de producție. [Sil. ex-pro-pri-a] /<fr. exproprier
exproprià v. a priva pe cineva de proprietatea sa cu indemnizare, mai ales pentru cauză de utilitate publică.
*expropriéz v. tr. (fr. exproprier, d. lat. ex, afară din, și proprius, propriŭ). Privez pe cineva de proprietate despăgubindu-l, maĭ ales p. utilitate publică.

expropria dex

Intrare: expropria
expropria verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pri-a
espropria
expropia