expozițiune definitie

28 definiții pentru expozițiune

espoziție sf vz expoziție
espozițiune sf vz expoziție
expoziție sf [At: IORGOVICI, O. 60/25 / V: (înv) ~iune, esp~, espozițiune / Pl: ~ii / E: fr exposition] 1 Relatare. 2 Parte a unei opere literare, narative sau dramatice, situată la începutul acesteia, în care se schițează datele fundamentale ale acțiunii, circumstanțele, locul acțiunii, personajele etc. Si: expunere. 3 (Muz) Primă secțiune a unei fugi sau a unei compoziții în formă de sonată, în care este prezentat materialul tematic principal Si: expunere. 4 (Rar) Abandonare a unui copil. 5 Prezentare publică a unor opere de artă, a unor produse reprezentative pentru realizările unei ramuri de activitate, ale unei personalități etc., pentru a le face cunoscute Si: etalare, expunere. 6 Punere la vedere. 7 Loc special amenajat unde se organizează o expoziție. 8 Orientare a unui teren, a unei clădiri etc. față de punctele cardinale sau față de alte puncte de reper. 9 (Ccr) Întindere (de teren) cu o anumită orientare. 10 (Arh) Așezare a unui obiect, a unei opere de artă, a unei clădiri, astfel încât să poată fi privite în condițiile cele mai potrivite. 11 Premisă majoră a unui silogism.
expozițiune sf vz expoziție
EXPOZÍȚIE, expoziții, s. f. 1. Prezentare organizată, publică, a unor obiecte selecționate, pentru a pune în lumină specificul unei activități, realizările unui artist etc. sau în scop instructiv. 2. Loc sau clădire special amenajate unde sunt expuse aceste obiecte. 3. Parte a unei opere literare, în special dramatice, situată la începutul acesteia, în care se schițează datele fundamentale ale acțiunii, personajele etc. [Var.: expozițiúne s. f.] – Din fr. exposition, lat. expositio, -onis.
EXPOZIȚIÚNE s. f. v. expoziție.
EXPOZÍȚIE, expoziții, s. f. 1. Prezentare organizată, publică, a unor obiecte selecționate, pentru a pune în lumină specificul unei activități, realizările unui artist etc. sau în scop instructiv. 2. Loc sau clădire special amenajate unde sunt expuse aceste obiecte. 3. Parte a unei opere literare, în special dramatice, situată la începutul acesteia, în care se schițează datele fundamentale ale acțiunii, personajele etc. [Var.: expozițiúne s. f.] – Din fr. exposition, lat. expositio, -onis.
EXPOZIȚIÚNE s. f. v. expoziție.
EXPOZÍȚIE, expoziții, s. f. Prezentare publică a unor obiecte selecționate în mod special pentru a pune în lumină specificul unei activități, aspecte din viața unei mari personalități etc. În expoziție se remarcă prezența unui mare număr de lucrări de pictură, sculptură și grafică, aparținînd tinerilor artiști absolvenți ai institutelor de artă plastică din țară. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 378, 1/3. Într-o zi a aflat, de la un elev mai mare, cum că la Ateneu s-a deschis o expoziție de pictură și de sculptură. GALACTION, O. I 116. ♦ Locul sau clădirea unde sînt expuse obiectele. Să merg eu la expoziție, la virsta mea..., SP. POPESCU, M. G. 26.
expozíție (-ți-e) s. f., art. expozíția (-ți-a), g.-d. art. expozíției; pl. expozíții, art. expozíțiile (-ți-i-)
expozíție s. f. → poziție
expozițiúne s. f., pl. expozițiúni
EXPOZÍȚIE s.f. 1. Expunere publică de opere de artă, de produse industriale, agricole etc. ♦ Spațiu amenajat special în acest scop. 2. Prima parte a unei opere literare, în care autorul face cunoscute subiectul, personajele, locul acțiunii etc. 3. (Muz.) Prima secțiune a unei sonate sau a unei fugi, conținând expunerea materialului tematic principal. 4. Premisa majoră a unui silogism. [Gen. -iei, var. expozițiune s.f. / cf. fr. exposition, lat. expositio].
EXPOZIȚIÚNE s.f. v. expoziție.
EXPOZÍȚIE s. f. 1. prezentare publică de opere de artă, de produse etc. ◊ spațiul amenajat. 2. (muz.) prima secțiune a unei sonate sau a unei fugi, cuprinzând expunerea temei de bază, a subiectului. 3. premisa majoră a unui silogism. 4. (geol.) direcție către care este orientat un versant. (< fr. exposition, lat. expositio)
EXPOZIȚIÚNE s. f. prima parte a unei opere literare, în care autorul face cunoscut subiectul, personajele, locul acțiunii etc. (< fr. exposition)
EXPOZÍȚIE ~i f. 1) Prezentare publică a realizărilor dintr-un domeniu de activitate (artă, agricultură, industrie etc.). 2) Ansamblu de obiecte expuse. 3) Loc sau clădire unde sunt expuse obiecte; salon. 4) Parte a unei opere literare. [G.-D. expoziției; Sil. -ți-e] /<fr. exposition, lat. expositio, ~onis
expoziți(un)e f. 1. acțiunea de a expune; 2. locul unde se expune: expoziție universală, în care figurează produsele industriei și ale artelor din toate țările. V. expunere.
*expozițiúne f. (lat. exposítio, -ónis. V. a-pozițiune). Acțiunea de a expune, expunere: expozițiune de pictură, de mașinĭ agricole. Locu în care se expune. Povestire, arătare, înșirare, supunere: expozițiunea unuĭ fapt. Acea parte a discursuluĭ în care se dezvoltă subĭectu. Expozițiune universală, unde se expun lucrurĭ din toate țările. – Și -íție.
expozíție-concúrs s. f. Concurs în cadrul unei expoziții ◊ „La cea de-a IV-a ediție a Expoziției-concurs interjudețene de artă fotografică «România ’78» au fost declarați câștigători [...]” R.l. 30 V 78 p. 2. ◊ „Expoziția-concurs de machete de nave.” I.B. 18 V 83 p. 7 (din expoziție + concurs)
expozíție-dezbátere s. f. Expoziție în care se organizează discuții ◊ „O expoziție-dezbatere în care sunt expuse diferite articole de uz casnic, precum și schițele unor ustensile destinate ușurării muncii în gospodărie s-a deschis în ziua de 16 martie la galeriile «Art’Ind».” Sc. 18 III 73 p. 1. ◊ „[...] expoziția-dezbatere deschisă la galeriile bucureștene «Art’Ind».” Sc. 19 III 74 p. 1; v. și R.l. 24 III 83 p. 12 (din expoziție + dezbatere)
expozíție-simpozión s. f. Expoziție prezentată cu prilejul unui simpozion ◊ „La Institutul central de cercetări agricole s-a deschis joi o expoziție-simpozion pe tema «Folosirea maselor plastice în agricultură».” R.l. 18 XI 66 p. 5. ◊ „Extinderea relațiilor comerciale est-vest [...] constituie una din preocupările principale ale firmei «The Singer Co.» care între 5 și 8 noiembrie va organiza, în colaborare cu întreprinderi românești de comerț exterior, o expoziție-simpozion la București [...]” Sc.t. 1 XI 73 p. 6 (din expoziție + simpozion)
expozíție-târg (internaționál) s. f. Expoziție cu caracter de târg (internațional) ◊ „Sâmbătă dimineață s-a deschis în pavilionul noului combinat apicol de la Băneasa prima Expoziție-târg internațional de apicultură.” Sc. 29 VIII 65 p. 1. ◊ „Expoziția-târg de la Halele Obor.” I.B. 26 IX 66 p. 1. ◊ „Peste 400 din cele mai frumoase și mai productive animale au fost prezentate la cea de-a 8-a ediție a expoziției-târg anuale de la Sighetul Marmației – «Bruna de Maramureș».” Sc. 1 VII 75 p. 5; v. și I.B. 18 VII 67 p. 1, R.l. 3 IX 78 p. 2, I.B. 14 V 82 p. 4 (din expoziție + târg [internațional])
expozíție-tést s. f. Expoziție în care se prezintă mostre pentru testare ◊ „Filiala din Cluj-Napoca a Asociației Române de Marketing a organizat o expoziție-test, în cadrul căreia zeci de creatori din întreprinderile și instituțiile municipiului au prezentat mostre de obiecte de uz casnic, articole de îmbrăcăminte [...]” R.l. 9 I 76 p. 2 ◊ „Răspuns la o expoziție-test.Sc. 28 II 76 p. 3. ◊ „Expoziție-test. La Galeria ARTIND a Centralei industriei și ceramicii fine din Ministerul Industriei Ușoare s-a deschis o expoziție cuprinzând lucrări realizate în cadrul programului de perfecționare organizat de Centrul de perfecționare a cadrelor [...]” Cont. 13 VI 80 p. 11 (din expoziție + test; C. Lupu în SCL 6/81 p. 504)
magazín-expozíție s. n. Magazin în care se expune și se desface o anumită marfă ◊ „S-au aranjat și sunt în curs de deschidere și alte magazine-expoziție de mobilă în care cumpărătorul își alege ce-i place și așteaptă acasă piesele însoțite, unde e cazul, de tâmplari-montatori.” Sc. 19 XI 64 p. 1. ◊ „Un magazin-expoziție de mobilă de cca 1500 m.p.” R.l. 14 II 77 p. 5. ◊ „Întreprinderea organizatoare preconizează deschiderea, în curând, a unor astfel de magazine-expoziții și în alte centre din țară.” R.l. 13 IV 77 p. 3 (din magazin + expoziție)
návă-expozíție s. f. (mar.) Navă pe care este deschisă o expoziție ◊ „Întreprinderile franceze vor avea posibilitatea să-și prezinte realizările în alte țări, într-un palat plutitor. Vasul achiziționat și transformat în navă-expoziție a fost denumit în mod simbolic – «Mesagerul».” R.l. 18 I 73 p. 6 (din navă + expoziție, probabil după model fr.)
târg-expozíție s. n. Expoziție cu vânzare în cadrul unui târg ◊ „Acum câteva zile a avut loc la Sighet primul târg-expoziție din rasa brună de Maramureș.” Sc. 31 III 62 p. 1 (din târg + expoziție)
expoziție (it. espozitione; fr., engl. exposition; germ. Exposition; Aufstellung), secțiune a unei forme* muzicale, în care este prezentat (expus) un material tematic: 1. Secțiune inițială a formei de sonată*. În sonata clasică, structura e. este următoarea: o introducere lentă facultativă; tema* (sau ideea) primă, în tonalitatea (2) lucrării, în general cu un caracter robust, viguros; puntea* – subsecțiune de tranziție tonală și tematică; tema (ideea) a doua (sau grupul tematic secund) de obicei mult mai amplă decât prima idee, expusă în tonalitatea D* sau a relativei* majore* (în cazul în care tonalitatea inițială este minoră*) cu un caracter contrastant față de cel al temei întâia. Ideea secundă se poate decupa în trei subsecțiuni importante: a) o desfășurare melodică predominant lirică, expresivă; b) o ascensiune dinamică (acumulare, tensionare) care conduce către c) un grup cadențial [v. cadență (2)] cu un rol concluziv, afirmând tonalitatea celei de a doua teme. 2. Secțiune inițială a formei de fugă*, în care vocile (2) sunt introduse în discursul polif. în mod succesiv, prin redarea temei (sau subiectului*) lucrării. Când numărul expunerilor depășește numărul vocilor, aparițiile suplimentare ale subiectului alcătuiesc contra-e.

expozițiune dex

Intrare: expoziție
expozițiune substantiv feminin
expoziție substantiv feminin
espoziție
espozițiune