explorare definitie

2 intrări

29 definiții pentru explorare

esplora v vz explora
explora vt [At: NEGULICI / V: (îvr) esp~ / Pzi: ~rez, (îvr) ~lor / E: fr explorer] 1 (C. i. țări, regiuni etc. necunoscute sau puțin cunoscute) A străbate cu scopul de a face descoperiri geografice, științifice etc. Si: a cerceta, a investiga, a observa. 2 (C. i. terenuri) A cerceta cu scopul de a descoperi și localiza zăcăminte sau roci utile Si: a prospecta. 3 (Fig; c. i. abstracte) A examina din toate punctele de vedere Si: a analiza, a cerceta, a studia. 4 (Med) A întreprinde o investigație (clinică sau de laborator).
explorare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~rări[1] / E: explora] 1 Studiere minuțioasă a unor locuri, regiuni etc. de pe suprafața pământului cu scopul de a ajunge la o bună cunoaștere a lor Si: explorat1 (1), explorație (1), investigație. 2 (Glg) Cercetare amănunțită a unui teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcăminte sau roci utile Si: explorat1 (2), explorație (2), prospectare. 3 (Fig) Studiere temeinică a unei teme, a unui domeniu etc. Si: explorat1 (3), explorație (3). 4 (Med) Cercetare clinică sau de laborator a unui bolnav sau a unei părți bolnave a corpului în vederea diagnosticării unei boli Si: explorat1 (4), explorație (4). corectată
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare.
EXPLORÁRE, explorări, s. f. 1. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorație. 2. Complex de cercetări geologice care, în funcție de obiectul studiat și obiectivul urmărit, are drept scop stabilirea limitelor, a condițiilor de zăcământ, precizarea structurii, a calității unui corp de substanță minerală utilă etc. 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli. – V. explora.
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare.
EXPLORÁRE, explorări, s. f. 1. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorație. 2. Complex de cercetări geologice care, în funcție de obiectul studiat și obiectivul urmărit, are drept scop stabilirea limitelor, a condițiilor de zăcământ, precizarea structurii, a calității unui corp de substanță minerală utilă etc. 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli. – V. explora.
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută ori puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau cercetări științifice. ♦ (Familiar, glumeț) A cerceta, a căuta în... Cînd cel din urmă buzunar fu explorat fără izbîndă, colonelul Pavel Vardaru suspină cu o nemărginită milă pentru propriu-i destin. C. PETRESCU, Î. I 13.
EXPLORÁRE,explorări, s. f. Acțiunea de a explora și rezultatul ei. Explorarea regiunilor polare. ▭ De o însemnătate deosebită pentru dezvoltarea economică a țării va fi activitatea Comitetului geologic, care va executa lucrări de explorare geologică menite să dea o imagine clară a bogățiilor naturale ale țării. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 258. ◊ Fig. (Familiar, glumeț) După ce veneau ceva bomboane de bună sosire și atențiunea celor mari se îndrepta in alte părți, porneam cu fratele meu în explorare. GALACTION, O. I 328.
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
exploráre s. f., g.-d. art. explorắrii; pl. explorắri
explorá vb., ind. prez. 1 sg. exploréz, 3 sg. și pl. exploreáză
exploráre s. f., g.-d. art. explorării; pl. explorări
EXPLORÁ vb. a sonda. (A ~ fundul mării.)
EXPLORÁ vb. v. analiza, cerceta, examina, investiga, studia, urmări.
EXPLORÁRE s. sondaj, sondare. (~ fundului oceanic.)
EXPLORÁRE s. v. analizare, analiză, cercetare, examen, examinare, investigare, investigație, studiere, studiu.
EXPLORÁ vb. I. tr. 1. A cerceta o regiune necunoscută sau greu accesibilă, mai ales în scop științific. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. 2. (Fam.) A cerceta, a căuta. [< fr. explorer, cf. lat. explorare – a examina].
EXPLORÁRE s.f. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; cercetare; explorație. [< explora].
EXPLORÁ vb. tr. 1. a cerceta o regiune necunoscută sau greu accesibilă, mai ales în scop științific. ◊ a cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ◊ (med.) a observa funcționarea unui organ cu ajutorul instrumentelor și aparatelor speciale. 2. (fam.) a cerceta atent. (< fr. explorer, lat. explorare)
A EXPLORÁ ~éz tranz. 1) (țări, ținuturi, regiuni necunoscute) A cerceta în scopuri științifice. 2) A analiza din toate punctele de vedere; a cerceta; a studia; a investiga. 3) (zăcăminte minerale) A cerceta pentru a determina posibilitățile de exploatare. /<fr. explorer, lat. explorare
explorà v. 1. a vizita, a străbate în toate sensurile; 2. fig. a examina cu îngrijire.
*explór și -éz, a v. tr. (lat. explóro, -áre V. deplor). Vizitez, mă duc să cercetez locurile: a explora un continent, o mare, un cîmp de luptă.
*explorațiúne f. (lat. explorátio, -ónis). Acțiunea de a explora. – Și -áție, dar ob. -áre.
EXPLORA vb. a sonda. (A ~ fundul mării.)
explora vb. v. ANALIZA. CERCETA. EXAMINA. INVESTIGA. STUDIA. URMĂRI.
EXPLORARE s. sondaj, sondare. (~ fundului oceanic.)
explorare s. v. ANALIZARE. ANALIZĂ. CERCETARE. EXAMEN. EXAMINARE. INVESTIGARE. INVESTIGAȚIE. STUDIERE. STUDIU.
EXPLORÁRE (după fr. exploration) s. f. 1. Acțiunea de a explora. 2. (GEOL.) Totalitatea cercetărilor geologice și geofizice care au drept scop stabilirea limitelor și condițiilor de zăcământ în cazul valorificării substanțelor minerale utile, precizarea structurii de detaliu a rocilor din fundament și determinarea proprietăților lor fizico-mecanice în cazul lucrărilor de fundații pentru baraje, precum și stabilirea regimului debitului, naturii, adâncimii și condițiilor de zăcământ ale apelor subterane în cazul cercetărilor hidrogeologice. E. poate fi preliminară sau de detaliu. 3. (TEHN.) Explorarea spațiului = (în radiolocație) cercetarea unei regiuni a spațiului cu ajutorul unui fascicul dirijat de unde electromagnetice, în vederea descoperirii și localizării corpurilor (țintelor) din acea regiune. Explorarea imaginii = (în televiziune) operație de examinare punct cu punct, într-o ordine dată, a unei suprafețe cu scopul captării de informații referitoare la starea locală (strălucire, culoare etc.) a unei imagini existente pe acea suprafață sau cu scopul prezentării unei imagini pe ea. 4. (MED.) Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli (ex. e. funcțiilor hepatice).

explorare dex

Intrare: explora
explora verb grupa I conjugarea a II-a
esplora
Intrare: explorare
explorare substantiv feminin