exploatator definitie

18 definiții pentru exploatator

esploatator sm vz exploatator
esploatatori sm vz exploatator
esploatător sm vz exploatator
esplotator sm vz exploatator[1] corectată
exploatator, ~oare smf, a [At: I. IONESCU, M. 154, cf COSTINESCU / V: (înv) esp~, (îvr) ~lot~, esploatăt~, (pop) esplot~ sm / P: ~ploa~ / Pl: ~i, ~ / E: exploata + -tor] 1-2 (Persoană sau clasă socială) care își însușește fără echivalent produsele muncii altora create prin supramuncă. 3-4 (Persoană, întreprindere, societate etc.) care valorifică ceva sau care obține un profit (din ceva) prin investiții bănești, de muncă etc. 5-6 (Persoană) care profită (prin mijloace lipsite de scrupule) sau care trage foloase (în mod abuziv), de pe urma unei anumite împrejurări etc.
explotator sm vz exploatator
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur).
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur).
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care își însușește fără echivalent muncă străină, persoană care acaparează roadele muncii altuia; (în orînduirea capitalistă) persoană care exploatează munca salariată și-și însușește plusvaloarea. V. moșier, feudal, capitalist, chiabur. Chiaburii sînt exploatatorii cei mai feroci, cei mai brutali, cei mai sălbatici, și nu o dată s-a întîmplat în istoria altor țări ca ei să restabilească puterea moșierilor, a regilor, a popilor, a capitaliștilor. LENIN, O. A. II 347. Dăm jos pe stăpîni, împărțim plugărimii pămîntul; înlăturăm pe exploatatorii industriilor, statul ia în stăpinire fabricile. SADOVEANU, M. C. 124. ◊ (Adjectival) Regele... capul clasei exploatatoare care a adus țăranul la sapă de lemn, care-a întins pînă într-atîta coarda că ea s-a rupt... are îndrăzneală a vorbi de spirite rătăcite. LIT. ANTIMONARHICĂ 138. 2. Persoană care exploatează (2) o moșie, o pădure etc. ◊ (Adjectival) Întreprindere exploatatoare de mine. – Pronunțat: -ploa-.
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatór s. m., adj. m. (sil. -ploa-), pl. exploatatóri; f. sg. și pl. exploatatoáre, g.-d. sg. art. exploatatoárei
EXPLOATATÓR adj., s. v. opresor.
EXPLOATATÓR, -OÁRE s.m. și f., adj. 1. (Cel) care își însușește fără echivalent produsul muncii străine, care acaparează roadele muncii altuia. 2. (Persoană) care exploatează o moșie, o întreprindere etc. [< exploata + -tor].
EXPLOATATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (cel) care exploatează munca altuia. 2. (cel) care exploatează o pădure, o mină etc. (< exploata + -tor)
EXPLOATATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care exploatează un bun natural sau un sistem tehnic. Întreprinderea ~oare de petrol. 2) Care exploatează munca altuia însușindu-și aproape tot produsul; asupritor; opresor; impilator. /a exploata + suf. ~ator
exploatator m. cel ce trage foloase nepermise dintr’o pozițiune oarecare.
*exploatatór, -oáre adj. Care exploatează. Fig. Care trage din munca altuĭa foloase ilegitime saŭ excesive.
EXPLOATATOR adj., s. asupritor, împilător, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor, (înv.) mîncător, năpăstuitor, obiditor, (fig.) apăsător. (Forțele ~.)

exploatator dex

Intrare: exploatator (adj.)
exploatator adjectiv
  • silabisire: -ploa-
Intrare: exploatator (s.m.)
exploatator substantiv masculin
  • silabisire: -ploa-
esploatator
esploatatori
esploatător
esplotator
explotator