exploatat definitie

27 definiții pentru exploatat

esploata v vz exploata
esploatat, ~ă a vz exploatat
exploata vt [At: CODRESCU, C. II, 231/32 / P: ~plo-a~ / V: (înv) esp~, (îvr) ~ota[1], sp~ / Pzi: ~tez / E: fr exploiter] 1 (În concepția marxistă; d. proprietarii particulari ai mijloacelor de producție) A-și însuși fără echivalent produsele muncii altora create prin supramuncă. 2 (C. i. terenuri, bogății naturale, întreprinderi producătoare) A obține un profit prin investiții bănești, de muncă etc. Si: a cultiva, a valorifica. 3-4 A trage foloase (în mod abuziv) de pe urma unei persoane, situații etc. Si: a profita, a abuza. 5 (Spc; c. indică întâmplări, situații etc.) A folosi ca sursă de inspirație (în vederea creării unor opere artistice). 6 (În concepția marxistă) A aservi pe plan economic (și politic) o țară, în scopul asigurării de profituri maxime pentru grupurile monopoliste din țara colonizatoare. corectată
exploatat2, ~ă [At: PROPĂȘIREA (1844), 1082/7 / P: ~ploa~ / V: (înv) esp~ / Pl: ~ați, ~e / E: exploata] 1-2 smf, a (În concepție marxistă; d. persoane sau d. clase sociale) (Persoană) care este supusă exploatării (1), a cărui muncă este însușită de proprietarii particulari ai mijloacelor de producție Si: asuprit, obijduit, oprimat. 3 a (D. terenuri, proprietăți etc.) De unde se extrage o substanță utilă, un material folositor. 4-7 smf, a (Om) de care se profită (în mod abuziv). 8-9 a (D. situații, împrejurări etc.) Folosit (în mod abuziv).
exploatat1 sn [At: MDA ms / P: ~ploa~ / Pl: ~uri / E: exploata] 1-6 Exploatare (1-6).
explota v vz exploata
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter.
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata.
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. (În teoria marxistă) A-și însuși fără echivalent o anumită cantitate de muncă străină, a acapara o parte din roadele muncii producătorilor nemijlociți de bunuri materiale. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. (Fig.) A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter.
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. (În teoria marxistă) Adj., s. m. și f. Persoană care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata.
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. (Despre proprietarii particulari ai mijloacelor de producție; cu privire la oameni sau la munca lor) A-și însuși fără echivalent o anumită cantitate de muncă străină, a acapara roadele muncii producătorilor de bunuri materiale. Sub regimul burghezo-moșieresc din trecut, femeile muncitoare de la orașe și sate au fost exploatate, asuprite și lipsite de drepturi. REZ. HOT. I 206. ♦ (Despre un stat imperialist) A aservi pe plan economic și politic alt stat în scopul asiguiării de profituri maxime pentru grupurile monopoliste din țara colonizatoare. 2. A folosi, a valorifica un bun (mină, pămînt, pădure etc.) în vederea realizării unor obiective economice; a cultiva, a valorifica. 3. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Pronunțat: -ploa-.
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj. 1. A cărui muncă este însușită prin exploatare de către proprietarii particulari ai mijloacelor de producție; care este nevoit să-și vîndă forța de muncă. ◊ (Substantivat) Oricare ar fi caracterul operelor lui Marx, el nu poate fi despărțit de ideea scopului lor ultim, de a servi cauzei exploataților și asupriților din toate colțurile lumii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953 nr. 338, 4/5. 2. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) Valorificat, întrebuințat în scopuri economice, pus în exploatare. Mină exploatată. 3. Fig. (Despre situații, sentiment etc.) Folosit (în mod abuziv), din care se trag foloase. Slăbiciune exploatată. - Pronunțat: -ploa-.
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatá vb. (sil. -ploa-), ind. prez. 1 sg. exploatéz, 3 sg. și pl. exploateáză
exploatát adj. m., s. m. (sil. -ploa-), pl. exploatáți; f. sg. exploatátă, pl. exploatáte
EXPLOATÁ vb. 1. a valorifica. (A ~ resursele naturale.) 2. v. oprima.
EXPLOATÁT adj., s. v. oprimat.
Exploatat ≠ exploatator
EXPLOATÁ vb. I. tr. 1. A-și însuși fără echivalent plusprodusul sau munca producătorilor direcți; a acapara roadele muncii altuia. 2. A folosi, a pune în valoare un bun în vederea realizării unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 3. (Fig.) A folosi abuziv, a profita de ceva. [Pron. -ploa-. / < fr. exploiter, cf. lat. explicitare – a pune în valoare].
EXPLOATÁT, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) pe care exploatatorul, folosindu-se de proprietatea sa particulară asupra mijloacelor de producție, îl lipsește de o parte din rezultatele muncii depuse. 2. (Despre terenuri, mine etc.) Valorificat. [< exploata].
EXPLOATÁ vb. tr. 1. a pune în valoare un bun în vederea realizării unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 2. a-și însuși fără echivalent plusprodusul sau munca producătorilor direcți; a acapara roadele muncii altuia. 3. (fig.) a folosi abuziv, a profita. (< fr. exploiter)
A EXPLOATÁ ~éz tranz. 1) (colectivități, persoane) A folosi însușind fără echivalent o parte a muncii străine pentru a obține profit. 2) (forțele și mijloacele de producție, mecanisme, construcții, edificii etc.) A utiliza conform destinației. 3) fig. A folosi în mod abuziv, trăgând profit personal. [Sil. ex-ploa-ta] /<fr. exploiter
exploatà v. 1. a se folosi, a trage folos dintr’o proprietate; 2. fig. a ști să-și exploateze talentele; 3. a trage un venit nelegitim: patronul nu trebue să exploateze pe lucrători.
*exploatéz (oa doŭă silabe) v. tr. (fr. exploiter, d. lat. pop. explicitare, a dezvolta frecŭentativ d. explicare). Mă folosesc, trag folos dintr’o proprietate. Abuzez de cineva în folosu meŭ: a exploata credulitatea poporuluĭ. Fig. Profit de: îmĭ exploatez talentu.
EXPLOATA vb. 1. a valorifica. (A ~ resursele naturale.) 2. a asupri, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)
EXPLOATAT adj., s. asuprit, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apăsat, despuiat. (Masele ~.)

exploatat dex

Intrare: exploatat (adj.)
exploatat adjectiv
  • silabisire: -ploa-
Intrare: exploata
exploata verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ploa-
esploata
explota
Intrare: exploatat
exploatat
Intrare: exploatat (s.m.)
exploatat substantiv masculin
  • silabisire: -ploa-
esploatat