esploata v vz exploata

esploatare sf vz exploatare

exploata vt [At: CODRESCU, C. II, 231/32 / P: ~plo-a~ / V: (înv) esp~, (îvr) ~ota[1], sp~ / Pzi: ~tez / E: fr exploiter] 1 (În concepția marxistă; d. proprietarii particulari ai mijloacelor de producție) A-și însuși fără echivalent produsele muncii altora create prin supramuncă. 2 (C. i. terenuri, bogății naturale, întreprinderi producătoare) A obține un profit prin investiții bănești, de muncă etc. Si: a cultiva, a valorifica. 3-4 A trage foloase (în mod abuziv) de pe urma unei persoane, situații etc. Si: a profita, a abuza. 5 (Spc; c. indică întâmplări, situații etc.) A folosi ca sursă de inspirație (în vederea creării unor opere artistice). 6 (În concepția marxistă) A aservi pe plan economic (și politic) o țară, în scopul asigurării de profituri maxime pentru grupurile monopoliste din țara colonizatoare. corectată

exploatare sf [At: CALENDAR (1856), 60/2 / V: (înv) esp~, (reg) ~lot~ / P: ~ploa~ / E: exploata] 1 Însușire fară echivalent a produselor muncii altora create prin supramuncă Si: exploatat1 (1), (înv) exploatație (1). 2 (Adesea construit cu verbul „a da” urmat de prepoziția „în”, „spre”) Valorificare a unui bun, în special a unei bogății naturale, întreprinderi economice sau a unui teren Si: exploatat1 (2), exploatație (2). 3 Mod de valorificare a unui bun Si: exploatat1 (3), (înv) exploatație (3). 4 Obținere (în mod abuziv) a unui profit de la o persoană sau dintr- o anumită situație, împrejurare etc. (prin mijloace lipsite de scrupule) Si: abuz, exploatat1 (4), (înv) exploatație (5). 5 Aservire economică (și politică) a unui popor sau a unei țări unor interese străine Si: exploatat1 (5), exploatație (6). 6 Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor etc. Si: exploatat1 (6), exploatație (7).

explota v vz exploata

explotare sf vz exploatare

EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter.

EXPLOATÁRE, (4) exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. Însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție. 2. Exploatație. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. 4. Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor. 5. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata.

EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. (În teoria marxistă) A-și însuși fără echivalent o anumită cantitate de muncă străină, a acapara o parte din roadele muncii producătorilor nemijlociți de bunuri materiale. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. (Fig.) A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter.

EXPLOATÁRE, exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. (În teoria marxistă) Însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție. 2. Exploatație. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. ♦ Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor. 4. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata.

EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. (Despre proprietarii particulari ai mijloacelor de producție; cu privire la oameni sau la munca lor) A-și însuși fără echivalent o anumită cantitate de muncă străină, a acapara roadele muncii producătorilor de bunuri materiale. Sub regimul burghezo-moșieresc din trecut, femeile muncitoare de la orașe și sate au fost exploatate, asuprite și lipsite de drepturi. REZ. HOT. I 206. ♦ (Despre un stat imperialist) A aservi pe plan economic și politic alt stat în scopul asiguiării de profituri maxime pentru grupurile monopoliste din țara colonizatoare. 2. A folosi, a valorifica un bun (mină, pămînt, pădure etc.) în vederea realizării unor obiective economice; a cultiva, a valorifica. 3. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Pronunțat: -ploa-.

EXPLOATÁRE, exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. Însușirea fără echivalent a unei anumite cantități de muncă străină, acaparare a rodului muncii producătorilor de bunuri materiale de către proprietarii particulari ai mijloacelor de producție. Sclavia este cea dintîi formă a exploatării specifică lumii antice; urmează apoi: iobăgia în evul mediu, munca salariată în epoca modernă. MARX-ENGELS, O. A. II 352. Singura cale în vederea desființării exploatării omului muncitor este aceea a luptei de clasă a proletariatului. LENIN, O. I 262. [Revoluția Socialista din Octombrie] își pune ca scop nu înlocuirea unei forme de exploatare cu altă formă de exploatare, a unui grup de exploatatori cu alt grup de exploatatori, ci desființarea oricărei exploatări a omului de către om. STALIN, O. X 251. ♦ Aservire economică și politică a unei țări de către un stat imperialist în scopul asigurării de profituri maxime pentru grupurile monopoliste din țara colonizatoare. 2. Punere în valoare a unei întreprinderi sau a unui bun (mină, pămînt, pădure etc.) (v. valorificare); totalitatea lucrărilor și instalațiilor care servesc în acest scop. Sub conducerea Partidului Muncitoresc Romîn, exploatarea și industria lemnului s-au transformat, pornind de la o stare haotică și dezorganizată, într-un sector puternic, cu întreprinderi ce se dezvoltă pe baze socialiste. REZ. HOT. I 277. Îndată ce a iscălit actele, a cerut lui Miron povețe asupra mijloacelor de exploatare cît mai bună a pămînturilor. REBREANU, R. I 49. 3. Fig. Faptul de a exploata (3), de a profita, de a trage folos. – Pronunțat: -ploa-.

exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză

exploatáre (-ploa-) s. f., g.-d. art. exploatắrii; (locuri) pl. exploatắri

exploatá vb. (sil. -ploa-), ind. prez. 1 sg. exploatéz, 3 sg. și pl. exploateáză

exploatáre s. f. (sil. -ploa-), g.-d. art. exploatării

EXPLOATÁ vb. 1. a valorifica. (A ~ resursele naturale.) 2. v. oprima.

EXPLOATÁRE s. 1. valorificare. (~ unor resurse naturale.) 2. v. extragere. 3. v. exploatație. 4. v. oprimare.

EXPLOATÁ vb. I. tr. 1. A-și însuși fără echivalent plusprodusul sau munca producătorilor direcți; a acapara roadele muncii altuia. 2. A folosi, a pune în valoare un bun în vederea realizării unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 3. (Fig.) A folosi abuziv, a profita de ceva. [Pron. -ploa-. / < fr. exploiter, cf. lat. explicitare – a pune în valoare].

EXPLOATÁRE s.f. 1. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. ♦ Însușirea fără echivalent de către un proprietar privat al unor mijloace de producție a plusprodusului sau chiar a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de bunuri materiale. 2. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Tăiere de păduri. ♦ (Fig.) Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv din ceva. [< exploata].

EXPLOATÁ vb. tr. 1. a pune în valoare un bun în vederea realizării unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 2. a-și însuși fără echivalent plusprodusul sau munca producătorilor direcți; a acapara roadele muncii altuia. 3. (fig.) a folosi abuziv, a profita. (< fr. exploiter)

EXPLOATÁRE s. f. 1. acțiunea de a exploata. 2. însușirea fără echivalent, de către un proprietar privat al unor mijloace de producție, a plusprodusului sau chiar a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de bunuri materiale. 3. totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ◊ tăiere de păduri. 4. (fig.) faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. (< exploata)

A EXPLOATÁ ~éz tranz. 1) (colectivități, persoane) A folosi însușind fără echivalent o parte a muncii străine pentru a obține profit. 2) (forțele și mijloacele de producție, mecanisme, construcții, edificii etc.) A utiliza conform destinației. 3) fig. A folosi în mod abuziv, trăgând profit personal. [Sil. ex-ploa-ta] /<fr. exploiter

exploatà v. 1. a se folosi, a trage folos dintr’o proprietate; 2. fig. a ști să-și exploateze talentele; 3. a trage un venit nelegitim: patronul nu trebue să exploateze pe lucrători.

exploatare f. 1. acțiunea de a exploata pământuri, păduri, mine; 2. lucrul ce se exploatează și locul unde se exploatează; 3. fig. folos tras din munca altora.

*exploatațiúne f. (fr. exploitation). Acțiunea de a exploata pămînturĭ, pădurĭ, mine. Locu unde se exploatează. Fig. Folos nepermis tras din munca altuĭa. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

*exploatéz (oa doŭă silabe) v. tr. (fr. exploiter, d. lat. pop. explicitare, a dezvolta frecŭentativ d. explicare). Mă folosesc, trag folos dintr’o proprietate. Abuzez de cineva în folosu meŭ: a exploata credulitatea poporuluĭ. Fig. Profit de: îmĭ exploatez talentu.

EXPLOATA vb. 1. a valorifica. (A ~ resursele naturale.) 2. a asupri, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)

EXPLOATARE s. 1. valorificare. (~ unor resurse naturale.) 2. extragere, scoatere. (~ a țițeiului.) 3. (concr.) exploatație. (O ~ de țiței modernă.) 4. asuprire, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)

EXPLOATÁRE (< exploata) s. f. 1. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 2. (EC.) Cheltuieli de e. = parte a cheltuielilor totale ale unei firme formate din: cheltuielile cu materiile prime, materiale și mărfuri, cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți, cheltuieli de personal. cheltuieli cu impozite, taxele și vărsămintele asimilate etc. Venituri din e. = veniturile unei firme provenite din vânzări de produse, mărfuri, servicii prestate, lucrări executate și din alte activități, din producția stocată, din producția de imobilizări, din subvenții de e., precum și din orice alte venituri sau câștiguri din e. Rezultat din e. = diferența dintre veniturile din e. și cheltuielile din e. Poate fi un profit sau o pierdere. Subvenții de e. = subvențiile primite pentru acoperirea diferențelor de preț și a pierderilor, precum și alte subvenții (ex. pentru finanțarea activității de cercetare) de care beneficiază o firmă din partea statului, a colectivităților publice sau altor firme. 3. Exploatație. 4. (TEHN.) Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural (e. minieră, forestieră etc.) sau a unui sistem tehnic (cale de comunicație, fabrică etc.). ♦ (Ind. Extr.) Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ◊ E. de zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile, când procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber. 5. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv din ceva.