esploataciune sf vz exploatație

esploatație sf vz exploatație

esploatațiune sf vz exploatație

esploatăciune sf vz exploatație

esploetație sf vz exploatație

esploetațiune sf vz exploatație

esplotație sf vz exploatație

esplotațiune sf vz exploatație

exploatație sf [At: PROPĂȘIREA (1844), 1141/5 / P: ~ploa~ / V: (rar) ~iune, (înv) esp~, (îvr) ~lot~, ~lotațiune, esploatațiune, esploataciune, esploatăciune, esploet~, esploetațiune, esplotațiune, sp~, sploatațiune sf / Pl: ~ii / E: fr exploitation] 1-3] (Înv) Exploatare (1-3). 4 (Ccr) Fermă agricolă. 5-7 Exploatare (4-6).

exploatațiune sf vz exploatație

explotație sf vz exploatație

explotațiune sf vz exploatație

EXPLOATÁȚIE, exploatații, s. f. 1. Unitate economică, întreprindere care exploatează terenuri, păduri, mine etc.; exploatare. 2. Terenul, pădurea, mina etc. care se află în exploatarea unității de mai sus. – Din fr. exploitation.

EXPLOATÁȚIE, exploatații, s. f. 1. Întreprindere economică care exploatează terenuri, păduri, mine etc.; exploatare. 2. Terenul, pădurea, mina etc. care se află în exploatarea unității de mai sus. – Din fr. exploitation.

EXPLOATÁȚIE, exploatații, s. f. Întreprindere economică care pune în valoare terenuri, păduri, mine etc. – Pronunțat: -ploa-.

exploatáție (-ploa-, -ți-e) s. f., art. exploatáția (-ți-a), g.-d. art. exploatáției; pl. exploatáții, art. exploatáțiile (-ți-i-)

exploatáție s. f. (sil. -ploa-, -ți-e), art. exploatáția (sil. -ți-a), g.-d. art. exploatáției; pl. exploatáții, art. exploatáțiile (sil. -ți-i-)

EXPLOATÁȚIE s. exploatare. (O ~ petrolieră modernă.)

EXPLOATÁȚIE s.f. Întreprindere cu caracter economic care exploatează pământuri, păduri, mine etc.; (p. ext.) terenul, pădurea etc. exploatate de o astfel de întreprindere. [Gen. -iei, var. exploatațiune s.f. / cf. fr. exploitation].

EXPLOATAȚIÚNE s.f. v. exploatație.

EXPLOATÁȚIE s. f. 1. întreprindere cu caracter economic care exploatează pământuri, păduri, mine etc. 2. terenul, pădurea etc. aflate în exploatare (3). (< fr. exploitation)

EXPLOATÁȚIE ~i f. 1) Întreprindere care exploatează terenuri, mine, păduri etc. 2) Teren, pădure etc. care se află în exploatarea unei asemenea unități. [Sil. ex-ploa-ta-ți-e] /<fr. exploitation

*exploatațiúne f. (fr. exploitation). Acțiunea de a exploata pămînturĭ, pădurĭ, mine. Locu unde se exploatează. Fig. Folos nepermis tras din munca altuĭa. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

EXPLOATAȚIE s. exploatare. (O ~ petrolieră modernă.)