Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 581571:

*expletív, -ă adj. (lat. expletivus, d. expletus, part. d. ex-plere, a umplea de tot. V. com-plet, um-plu). Gram. Se zice despre cuvintele care servesc ca umplutură, ca ĭami te văd! îld. să te văd! Adv. În mod expletiv.

Expletiv dex online | sinonim

Expletiv definitie