Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru expletiv

expletiv, ~─â a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr expl├ętif, lat expletivus] (D. cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al ├«n╚Ťelegerii con╚Ťinutului unui enun╚Ť.
EXPLET├ŹV, -─é, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al ├«n╚Ťelegerii con╚Ťinutului unui enun╚Ť. ÔÇô Din fr. expl├ętif, lat. expletivus.
EXPLET├ŹV, -─é, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al ├«n╚Ťelegerii con╚Ťinutului unui enun╚Ť. ÔÇô Din fr. expl├ętif, lat. expletivus.
EXPLET├ŹV, -─é, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte). Care nu este necesar, ├«n cadrul unei enun╚Ť─âri, pentru ├«n╚Ťelegerea sensului, put├«nd lipsi din alc─âtuirea unei propozi╚Ťii.
explet├şv adj. m., pl. explet├şvi; f. explet├şv─â, pl. explet├şve
explet├şv adj. m., pl. explet├şvi; f. sg. explet├şv─â, pl. explet├şve
EXPLET├ŹV, -─é adj. Care nu este necesar pentru ├«n╚Ťelegerea sensului, put├ónd lipsi din propozi╚Ťie. [< fr. expl├ętif, cf. lat. expletivus < explere ÔÇô a umple].
EXPLET├ŹV, -─é adj. (despre un cuv├ónt, o expresie) lipsit de sens, care nu este necesar. (< fr. expl├ętif, lat. expletivus)
expletiv a. se zice de vorbele ├«ntrebuin╚Ťate f─âr─â a fi necesare sensului.
*explet├şv, -─â adj. (lat. expletivus, d. expletus, part. d. ex-plere, a umplea de tot. V. com-plet, um-plu). Gram. Se zice despre cuvintele care servesc ca umplutur─â, ca ─şa s─â mi te v─âd! ├«ld. s─â te v─âd! Adv. ├Än mod expletiv.
EXPLET├ŹV, -─é adj. (< fr. expletif, cf. lat. expletivus < explere ÔÇô a umple): ├«n sintagma cuv├ónt expletiv (v.).

Expletiv dex online | sinonim

Expletiv definitie

Intrare: expletiv
expletiv adjectiv