expirație definitie

14 definiții pentru expirație

espirație sf vz expirație
espirațiune sf vz expirație
espirățiune sf vz expirație
expirație sf [At: CODRESCU, C. II, 151/15 / V: (înv) ~iune, (îvr) esp~, espirațiune, (nob) espirățiune / Pl: ~ii / E: fr expiration, lat expiratio, -onis] 1 (Înv) Deces. 2 Dispariție. 3 Stingere. 4 Expirare (4). 5 Terminare. 6 Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat Si: expirare (6), expirat1 (6). 7-10 Expirare (7-10).
expirațiune sf vz expirație
EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat; expirare. – Din fr. expiration, lat. expiratio.
EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat; expirare. – Din fr. expiration, lat. expiratio.
EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămîni aerul inspirat.
expiráție (-ți-e) s. f., art. expiráția (-ți-a), g.-d. art. expiráției; pl. expiráții, art. expiráțiile (-ți-i-)
expiráție s. f. (sil. -ți-e), art. expiráția (sil. -ți-a), g.-d. art. expiráției; pl. expiráții, art. expiráțiile (sil. -ți-i-)
EXPIRÁȚIE s.f. Eliminare din plămâni a aerului inspirat; expirare. [Gen. -iei. / cf. fr. expiration, lat. expiratio].
EXPIRÁȚIE s. f. eliminare din plămâni a aerului inspirat. (< fr. expiration, lat. expiratio)
EXPIRÁȚIE ~i f. Act fiziologic constând în eliminarea din plămâni a aerului inspirat. [G.-D. expirației; Sil. -ți-e] /<fr. expiration, lat. expiratio, ~onis
*expirațiúne f. (lat. ex-spirátio, -ónis. V. aspirațiune). Acțiunea de a expira aeru aspirat. Fig. Moarte. Scadență, ajungere la termin: expirațiunea unuĭ contract, unuĭ an. – Și -áție și -áre.

expirație dex

Intrare: expirație
expirație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
espirație
espirațiune
espirățiune
expirațiune