Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru expiere

espia v vz expia
espiare sf vz expiere
expia vt [At: CALENDARIU (1794), 30/5 / V: (├«nv) esp~ / P: ~pi-a / Pzi: ~iez ╚Öi 3 ╚Öi 6 ~az─â / E: fr expier, lat expiare] (Liv) 1 (Rar; c. i. o gre╚Öeal─â, o fapt─â incorect─â) A isp─â╚Öi. 2 A ├«nceta din via╚Ť─â Si: a deceda, a muri, a sucomba.
expiare sf vz expiere
expiere sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (├«nv) ~iar~, espiare / P: ~pi-e~ / Pl: ~ri / E: expia] Expia╚Ťie.
EXPI├ü, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A isp─â╚Öi o gre╚Öeal─â, o vin─â etc. 2. A ├«nceta de a mai tr─âi, de a mai fi ├«n via╚Ť─â; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] ÔÇô Din fr. expier, lat. expiare.
EXPI├ëRE, expieri, s. f. (Livr.) Ac╚Ťiunea de a expia ╚Öi rezultatul ei; expia╚Ťie, isp─â╚Öire. [Pr.: -pi-e-] ÔÇô V. expia.
EXPI├ü, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A isp─â╚Öi o gre╚Öeal─â, o vin─â etc. 2. A ├«nceta de a mai tr─âi, de a mai fi ├«n via╚Ť─â; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] ÔÇô Din fr. expier, lat. expiare.
EXPI├ëRE, expieri, s. f. (Livr.) Ac╚Ťiunea de a expia ╚Öi rezultatul ei; expia╚Ťie, isp─â╚Öire. [Pr.: -pi-e-] ÔÇô V. expia.
EXPI├ü, expiez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism; cu privire la o gre╚Öeal─â, la o vin─â etc.) A isp─â╚Öi. M─â mi╚Öc─â mai sincer fata Eliza, condamnat─â la ├«nchisoarea unde culpabilii n-au voie s─â vorbeasc─â, expiindu-╚Öi p─âcatul in groaznicul chin al t─âcerii ne├«ntrerupte. DEMETRESCU, O. 183. Ea expiaz─â printr-un lung martir c─âlcarea legii. B─éLCESCU, O. II 10. ÔÇô Pronun╚Ťat: -pi-a.
EXPI├ëRE, expieri, s. f. Faptul de a expia; expia╚Ťiune.
expi├í (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expi├íz─â, 1 pl. expi├ęm (-pi-em); conj. prez. 3 s─â expi├ęze; ger. expi├şnd (-pi-ind)
expi├ęre (livr.) (-pi-e-) s. f., g.-d. art. expi├ęrii; pl. expi├ęri
expi├í vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. expi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. expi├íz─â, 1 pl. expi├ęm (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. expi├ęze; ger. expi├şnd (sil. -pi-ind)
expi├ęre s. f. (sil. -pi-e-), g.-d. art. expi├ęrii; pl. expi├ęri
EXPIÁ vb. v. ispăși, îndura, plăti, răscumpăra.
EXPIÉRE s. v. ispășire.
EXPIÁ vb. I. tr. (Liv.) A ispăși (o greșeală, o vină etc.). [Pron. -pi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. expier, lat. expiare].
EXPI├ëRE s.f. (Liv.) Faptul de a expia; expia╚Ťie, isp─â╚Öire. [Pron. -pi-e-. / < expia].
EXPIÁ vb. tr. a ispăși o greșeală, o vină etc. (< fr. expier, lat. expiare)
expià v. a ispăși, a repara o crimă sau o greșală, suferind sau impunându-și singur pedeapsa.
*expia╚Ťi├║ne f. (lat. expi├ítio, -├│nis). Rar. Isp─â╚Öire. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi ma─ş des -─ş├ęre.
*expi├ęz v. tr. (lat. expiare, d. pius, pios). Isp─â╚Öesc, repar o crim─â, o gre╚Öal─â pintrÔÇÖo pedeaps─â, pintrÔÇÖo suferin╚Ť─â.
expia vb. v. ISP─é╚śI. ├ÄNDURA. PL─éTI. R─éSCUMP─éRA.
expiere s. v. ISP─é╚śIRE.

Expiere dex online | sinonim

Expiere definitie

Intrare: expia
expia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pi-a
espia
Intrare: expiere
expiere substantiv feminin
  • silabisire: -pi-e-
espiare
expiare