Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru expiator

espiator, ~oare sm, a vz expiator
espiatoriu sm, a vz expiator
expiator, ~oare [At: NEGULICI / V: (înv) ~iu, esp~, (îvr) espiatoriu[1] / P: ~pi-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr expiateur, lat expiatorius] (Liv) 1 a (Rar) Care poate șterge, ispăși sau răscumpăra o greșeală Si: ispășitor 2 sm (Îvr) Mântuitor.
expiatoriu, ~ie a vz expiator
EXPIAT├ôR, -O├üRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate ╚Öterge, isp─â╚Öi, r─âscump─âra o gre╚Öeal─â; isp─â╚Öitor. [Pr.: -pi-a-] ÔÇô Din fr. expiatoire, lat. expiatorius.
EXPIAT├ôR, -O├üRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate ╚Öterge, isp─â╚Öi, r─âscump─âra o gre╚Öeal─â; isp─â╚Öitor. [Pr.: -pi-a-] ÔÇô Din fr. expiatoire, lat. expiatorius.
ESPIATÓR, -OÁRE adj. v. expiator.
EXPIAT├ôR, -Oß║«RE, expiatori, -oare, adj. Care este menit s─â ╚Ötearg─â, s─â r─âscumpere o gre╚Öeal─â; isp─â╚Öitor. (Atestat ├«n forma espiator) Un singur g├«nd espiator... s─â c├«╚Ötig bani mul╚Ťi cu sorcova ╚Öi s─â dau Nicu╚Ťii, ├«n fiece diminea╚Ť─â, c├«te o pl─âcint─â cu carne. DELAVRANCEA, H. T. 283. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) espiat├│r, -o├íre adj.
expiatór (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre
expiatór adj. m. (sil. -pi-a-), pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre
EXPIATÓR adj. v. ispășitor.
ESPIATÓR, -OÁRE adj. v. expiator.
EXPIATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care poate șterge, ispăși o greșeală; ispășitor. [Var. espiator, -oare adj. / < fr. expiatoire, lat. expiatorius].
EXPIATÓR, -OÁRE adj. care poate șterge, ispăși o greșeală. (< fr. expiatoire, lat. expiatorius)
expiator a. și m. care expiază.
expiator adj. v. ISP─é╚śITOR.

Expiator dex online | sinonim

Expiator definitie

Intrare: expiator
expiator adjectiv
  • silabisire: -pi-a-
espiator
espiatoriu
expiatoriu