Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru expia╚Ťie

espia╚Ťie sf vz expia╚Ťie
expia╚Ťie sf [At: B─éLCESCU, M. V. 4 / V: (rar) ~iune, (├«nv) esp~ / P: ~a-╚Ťi-e / Pl: ~ii / E: fr expiation, lat expiatio, -onis] (Liv) Isp─â╚Öire a unei gre╚Öeli, fapte etc. Si: expiere.
expia╚Ťiune sf vz expia╚Ťie
EXPI├ü╚ÜIE, expia╚Ťii, s. f. (Livr.) Faptul de a expia; isp─â╚Öire. [Pr.: -pi-a-. ÔÇô Var.: expia╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. expiation, lat. expiatio, -onis.
EXPIA╚ÜI├ÜNE s. f. v. expia╚Ťie.
EXPI├ü╚ÜIE, expia╚Ťii, s. f. (Livr.) Faptul de a expia; isp─â╚Öire. [Pr.: -pi-a-. ÔÇô Var.: expia╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. expiation, lat. expiatio, -onis.
EXPIA╚ÜI├ÜNE s. f. v. expia╚Ťie.
EXPIA╚ÜI├ÜNE s. f. (Fran╚Ťuzism ├«nvechit) Isp─â╚Öire. Curagiul ce ar─âtase nevinovatul slujba╚Ö, la o a╚Öa nelegiuit─â os├«nd─â, ├«ndemn─â pe domnitor s─â rabde cu t─ârie acea crunt─â expia╚Ťiune a vanit─â╚Ťilor sale. ODOBESCU, S. I 257. ÔÇô Pronun╚Ťat: -pi-a-╚Ťi-u-. - Variant─â: expia╚Ťie s. f.
EXPI├ü╚ÜTE s. f. v. expia╚Ťiune.
expi├í╚Ťie (livr.) (-pi-a-╚Ťi-e) s. f., art. expi├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. expi├í╚Ťiei; pl. expi├í╚Ťii, art. expi├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
expi├í╚Ťie s. f. (sil. -pi-a-╚Ťi-e), art. expi├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. expi├í╚Ťiei; pl. expi├í╚Ťii, art. expi├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
EXPIÁȚIE s. v. ispășire.
EXPI├ü╚ÜIE s.f. (Liv.) Expiere, isp─â╚Öire. [Gen. -iei, var. expia╚Ťiune s.f. / cf. fr. expiation].
EXPIA╚ÜI├ÜNE s.f. v. expia╚Ťie.
EXPIÁȚIE s. f. expiere. (< fr. expiation, lat. expiatio)
*expia╚Ťi├║ne f. (lat. expi├ítio, -├│nis). Rar. Isp─â╚Öire. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi ma─ş des -─ş├ęre.
expia╚Ťie s. v. ISP─é╚śIRE.

Expia╚Ťie dex online | sinonim

Expia╚Ťie definitie

Intrare: expia╚Ťie
expia╚Ťiune
expia╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -pi-a-╚Ťi-e
espia╚Ťie