experimentat definitie

29 definiții pentru experimentat

esperimenta v vz experimenta
esperimentat, ~ă a vz experimentat
experimenta vt [At: I. IONESCU, V. 35/11 / V: (înv) esp~, (rar) sperimânta[1] / Pzi: ~tez / E: fr expérimenter] 1 (C. i. obiecte, metode, procedee etc.) A supune la o probă, încercare, pentru a vedea dacă poate corespunde scopului, cerințelor etc. 2 A face un experiment (1). 3 (C. i. sentimente, trăiri etc.) A simți. corectată
experimentat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: experimenta] 1-3 Experimentare (1-3).
experimentat2, ~ă a [At: CUCIURAN, D. 103/9 / V: (înv) esp~, (îvr) sp~ / Pl: ~ați, ~e / E: experimenta] 1 (D. oameni) Care are multă experiență într-un anumit domeniu Si: priceput, expert. 2 (Pex) Care a trecut prin multe încercări Si: încercat. 3 Care este (sau a fost) supus unei experiențe.
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare.
EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare.
EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiențe. Am experimentat o nouă metodă de lucru.
EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă experiență și cunoștințe practice într-un domeniu; instruit prin experiență; iscusit, priceput. Lăcătuș experimentat. ▭ Vezi tu potcoava asta, puiule? îl dăscăli cu un glas de corepetitor experimentat. REBREANU, R. II 74. ♦ Care are experiență în viață, care a trecut prin multe încercări; încercat. ÎI cheamă Patrocle, pentru că e un cîine de tîrg și pentru că e cuminte, experimentat, credincios și un protector al fetiței. IBRĂILEANU, S. 8.
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentá vb., ind. prez. 1 sg. experimentéz, 3 sg. și pl. experimenteáză
experimentát adj. m., pl. experimentáți; f. sg. experimentátă, pl. experimentáte
EXPERIMENTÁ vb. a încerca, a proba. (A ~ o nouă metodă.)
EXPERIMENTÁT adj. 1. v. competent. 2. încercat, pățit. (Om ~.) 3. deprins, încercat, priceput, rutinat, versat. (Un ochi ~.)
ESPERIMENTÁ vb. I. v. experimenta.
EXPERIMENTÁ vb. I. tr. A verifica pe cale de experiment. [Var. esperimenta vb. I. / < fr. expérimenter].
EXPERIMENTÁT, -Ă adj. Care posedă multă experiență, priceput. ♦ Care a trecut prin multe încercări. [< experimenta].
EXPERIMENTÁ vb. tr. a verifica prin experiență. (< fr. expérimenter, lat. experimentare)
EXPERIMENTÁT, -Ă adj. care posedă multă experiență, priceput. ◊ care a trecut prin multe încercări. (< experimenta)
A EXPERIMENTÁ ~éz tranz. A verifica prin experimente. /<fr. expérimenter, lat. experimentare
EXPERIMENTÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care a acumulat experiență într-un domeniu de activitate. Medic ~. 2) Care a trecut prin greutățile vieții; încercat; călit; oțelit. /v. a experimenta
experimentà v. 1. a verifica prin experiențe; 2. a face experiențe.
experimentat a. cu multă experiență.
*experimentát, -ă adj. Care are experiență (practică) a lucrurilor: om experimentat.
*experimentéz v. tr. (lat. experimentare, fr. expérimenter). Încerc, verific pin experiență.
EXPERIMENTA vb. a încerca, a proba. (A ~ o nouă metodă.)
EXPERIMENTAT adj. 1. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. și pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer ~) 2. încercat, pățit. (Om ~.) 3. deprins, încercat, priceput, rutinat, versat. (Un ochi ~.)

experimentat dex

Intrare: experimentat
experimentat adjectiv
esperimentat participiu
Intrare: experimenta
experimenta verb grupa I conjugarea a II-a
esperimenta verb grupa I conjugarea a II-a