experimentare definitie

26 definiții pentru experimentare

esperimenta v vz experimenta
esperimentare sf vz experimentare
experimenta vt [At: I. IONESCU, V. 35/11 / V: (înv) esp~, (rar) sperimânta[1] / Pzi: ~tez / E: fr expérimenter] 1 (C. i. obiecte, metode, procedee etc.) A supune la o probă, încercare, pentru a vedea dacă poate corespunde scopului, cerințelor etc. 2 A face un experiment (1). 3 (C. i. sentimente, trăiri etc.) A simți. corectată
experimentare sf [At: POLIZU / V: (înv) esp~ / Pl: ~tări / E: experimenta] 1 Încercare prin experiență Si: experimentat1 (1). 2 Utilizare a unui lucru, procedeu etc. pentru a vedea dacă este bun sau rău Si: experimentat1 (2), experiment (7). 3 Provocare intenționată a unui fenomen pentru a-i studia cauzele și legile producerii lui Si: experiență, experimentat1 (3). 4 (Rar) Simțire Cf experimenta (3).
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare.
EXPERIMENTÁRE, experimentări, s. f. Acțiunea de a experimenta și rezultatul ei. – V. experimenta.
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare.
EXPERIMENTÁRE, experimentări, s. f. Acțiunea de a experimenta și rezultatul ei. – V. experimenta.
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiențe. Am experimentat o nouă metodă de lucru.
EXPERIMENTÁRE, experimentări, s. f. Acțiunea de a experimenta; încercare prin experiențe. Comunicatul cu privire la experimentarea bombei cu hidrogen dă o lovitură cercurilor agresive care și-au întemeiat politica pe monopolul S.U.A. asupra bombei atomice și a bombei cu hidrogen. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2750.
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentáre s. f., g.-d. art. experimentắrii; pl. experimentắri
experimentá vb., ind. prez. 1 sg. experimentéz, 3 sg. și pl. experimenteáză
experimentáre s. f., g.-d. art. experimentării; pl. experimentări
EXPERIMENTÁ vb. a încerca, a proba. (A ~ o nouă metodă.)
EXPERIMENTÁRE s. încercare, probare. (~ unei metode noi.)
ESPERIMENTÁ vb. I. v. experimenta.
EXPERIMENTÁ vb. I. tr. A verifica pe cale de experiment. [Var. esperimenta vb. I. / < fr. expérimenter].
EXPERIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a experimenta și rezultatul ei; experimentație. [< experimenta].
EXPERIMENTÁ vb. tr. a verifica prin experiență. (< fr. expérimenter, lat. experimentare)
A EXPERIMENTÁ ~éz tranz. A verifica prin experimente. /<fr. expérimenter, lat. experimentare
experimentà v. 1. a verifica prin experiențe; 2. a face experiențe.
*experimentațiúne f. (d. experimentez). Rar. Acțiunea de a experimenta. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
*experimentéz v. tr. (lat. experimentare, fr. expérimenter). Încerc, verific pin experiență.
EXPERIMENTA vb. a încerca, a proba. (A ~ o nouă metodă.)
EXPERIMENTARE s. încercare, probare. (~ unei metode noi.)

experimentare dex

Intrare: experimenta
experimenta verb grupa I conjugarea a II-a
esperimenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: experimentare
experimentare substantiv feminin
esperimentare infinitiv lung