Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru experimentare

esperimenta v vz experimenta
esperimentare sf vz experimentare
experimenta vt [At: I. IONESCU, V. 35/11 / V: (├«nv) esp~, (rar) sperim├ónta[1] / Pzi: ~tez / E: fr exp├ęrimenter] 1 (C. i. obiecte, metode, procedee etc.) A supune la o prob─â, ├«ncercare, pentru a vedea dac─â poate corespunde scopului, cerin╚Ťelor etc. 2 A face un experiment (1). 3 (C. i. sentimente, tr─âiri etc.) A sim╚Ťi. corectat─â
experimentare sf [At: POLIZU / V: (├«nv) esp~ / Pl: ~t─âri / E: experimenta] 1 ├Äncercare prin experien╚Ť─â Si: experimentat1 (1). 2 Utilizare a unui lucru, procedeu etc. pentru a vedea dac─â este bun sau r─âu Si: experimentat1 (2), experiment (7). 3 Provocare inten╚Ťionat─â a unui fenomen pentru a-i studia cauzele ╚Öi legile producerii lui Si: experien╚Ť─â, experimentat1 (3). 4 (Rar) Sim╚Ťire Cf experimenta (3).
EXPERIMENT├ü, experimentez, vb. I. Tranz. A ├«ncerca, a verifica prin experien╚Ť─â. ÔÇô Din fr. exp├ęrimenter, lat. experimentare.
EXPERIMENT├üRE, experiment─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a experimenta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. experimenta.
EXPERIMENT├ü, experimentez, vb. I. Tranz. A ├«ncerca, a verifica prin experien╚Ť─â. ÔÇô Din fr. exp├ęrimenter, lat. experimentare.
EXPERIMENT├üRE, experiment─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a experimenta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. experimenta.
EXPERIMENT├ü, experimentez, vb. I. Tranz. A ├«ncerca, a verifica prin experien╚Ťe. Am experimentat o nou─â metod─â de lucru.
EXPERIMENT├üRE, experiment─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a experimenta; ├«ncercare prin experien╚Ťe. Comunicatul cu privire la experimentarea bombei cu hidrogen d─â o lovitur─â cercurilor agresive care ╚Öi-au ├«ntemeiat politica pe monopolul S.U.A. asupra bombei atomice ╚Öi a bombei cu hidrogen. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2750.
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentáre s. f., g.-d. art. experimentắrii; pl. experimentắri
experiment├í vb., ind. prez. 1 sg. experiment├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. experimente├íz─â
experimentáre s. f., g.-d. art. experimentării; pl. experimentări
EXPERIMENTÁ vb. a încerca, a proba. (A ~ o nouă metodă.)
EXPERIMENTÁRE s. încercare, probare. (~ unei metode noi.)
ESPERIMENTÁ vb. I. v. experimenta.
EXPERIMENT├ü vb. I. tr. A verifica pe cale de experiment. [Var. esperimenta vb. I. / < fr. exp├ęrimenter].
EXPERIMENT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a experimenta ╚Öi rezultatul ei; experimenta╚Ťie. [< experimenta].
EXPERIMENT├ü vb. tr. a verifica prin experien╚Ť─â. (< fr. exp├ęrimenter, lat. experimentare)
A EXPERIMENT├ü ~├ęz tranz. A verifica prin experimente. /<fr. exp├ęrimenter, lat. experimentare
experiment├á v. 1. a verifica prin experien╚Ťe; 2. a face experien╚Ťe.
*experimenta╚Ťi├║ne f. (d. experimentez). Rar. Ac╚Ťiunea de a experimenta. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş des -├íre.
*experiment├ęz v. tr. (lat. experimentare, fr. exp├ęrimenter). ├Äncerc, verific pin experien╚Ť─â.
EXPERIMENTA vb. a încerca, a proba. (A ~ o nouă metodă.)
EXPERIMENTARE s. încercare, probare. (~ unei metode noi.)

Experimentare dex online | sinonim

Experimentare definitie

Intrare: experimenta
experimenta verb grupa I conjugarea a II-a
esperimenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: experimentare
experimentare substantiv feminin
esperimentare infinitiv lung