experimentalism definitie

7 definiții pentru experimentalism

experimentalism sns [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1972, nr. 24, 29/2 / E: eg experimentalism] Folosire a experimentului ca principal mijloc artistic sau de cunoaștere.
EXPERIMENTALÍSM s. n. Folosire a experimentului, a documentului ca principal mijloc de cunoaștere, de creație. – Din engl. experimentalism.
EXPERIMENTALÍSM s. n. Folosire a experimentului, a documentului ca principal mijloc de cunoaștere, de creație. – Din engl. experimentalism.
experimentalísm s. n.
EXPERIMENTALÍSM s.n. Folosire a experimentului ca principal mijloc euristic. [Cf. engl. experimentalism].
EXPERIMENTALÍSM s. n. folosire a experimentului, a documentului ca mijloc de cunoaștere, de creație. (< engl. experimentalism)
experimentalísm s. n. Folosire a experimentului ca principal mijloc artistic ◊ „[...] angajarea directă a discursului în formulele diversificate ale unui experimentalism lucid, ca unica formă «estetică» acceptată de participare la exprimarea poeticului [...]” Luc. 4 II 84 p. 7 (cf. engl. experimentalism; DN3)

experimentalism dex

Intrare: experimentalism
experimentalism substantiv neutru