Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru experien╚Ť─â

esperen╚Ť─â sf vz experien╚Ť─â
esperien╚Ť─â sf vz experien╚Ť─â
esperien╚Ťie sf vz experien╚Ť─â
esperiin╚Ť─â[1] sf vz experien╚Ť─â corectat─â
experien╚Ť─â sf [At: CANTEMIR, HR. 170 / V: (├«nv) ~╚Ťie, esp~, esperien╚Ťie, esperiin╚Ť─â, isperiin╚Ť─â, isperin╚Ť─â, sperien╚Ť─â, speriin╚Ť─â, (├«rg) esperen╚Ť─â[1] / P: ~ri-en~ / Pl: ~╚Ťe / E: fr experience, lat experientia] 1 Totalitatea cuno╚Ötin╚Ťelor ╚Öi deprinderilor dintr-un anumit domeniu, dob├óndite prin observa╚Ťii ╚Öi practic─â ├«ndelungat─â. 2 Cunoa╚Ötere Cf deprindere, rutin─â. 3 (╚ś├«s schimb de ~) Schimb reciproc (├«ntre persoane sau colective) de informa╚Ťii, cuno╚Ötin╚Ťe, deprinderi dob├óndite ├«ntr-un anumit domeniu de activitate. 4 (├Äla) Cu ~ Experimentat. 5 (Flz) Ansamblul practicii sociale care formeaz─â baza cunoa╚Öterii ╚Öi criteriul adev─ârului ╚Öi care se creeaz─â mai ales ├«n procesul produc╚Ťiei materiale. 6 Prob─â care se face cu scopul de a verifica o teorie, o idee, un fapt etc. 7 Verificare practic─â a unor fenomene, situa╚Ťii, cuno╚Ötin╚Ťe etc. 8 (├Ävr) Cercetare. 9 (├Ävr) Investiga╚Ťie. 10 Situa╚Ťie neobi╚Önuit─â sau ├«mprejurare nea╚Öteptat─â prin care trece cineva. 11 P─â╚Ťanie. 12 Aventur─â. 13-14 Experiment (1-2). 15 (├Äe) A face o ~ A provoca inten╚Ťionat un fenomen pentru a demonstra sau a verifica o teorie, un fapt etc. 16 (├Äae) A face o ├«ncercare. 17 (├Äla) De ~ Experimental. corectat─â
experien╚Ťie sf vz experien╚Ť─â
EXPERI├ëN╚Ü─é, experien╚Ťe, s. f. 1. Totalitatea cuno╚Ötin╚Ťelor pe care oamenii le dob├óndesc ├«n mod nemijlocit despre realitatea ├«nconjur─âtoare ├«n procesul practicii social-istorice, al interac╚Ťiunii materiale dintre om ╚Öi lumea exterioar─â. 2. Verificare a cuno╚Ötin╚Ťelor pe cale practic─â, prin cercetarea fenomenelor din realitatea ├«nconjur─âtoare. ÔÖŽ Experiment. ÔŚŐ Expr. A face o experien╚Ť─â = a face o ├«ncercare. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Din fr. exp├ęrience, lat. experientia.
EXPERI├ëN╚Ü─é, experien╚Ťe, s. f. 1. Totalitatea cuno╚Ötin╚Ťelor pe care oamenii le dob├óndesc ├«n mod nemijlocit despre realitatea ├«nconjur─âtoare ├«n procesul practicii social-istorice, al interac╚Ťiunii materiale dintre om ╚Öi lumea exterioar─â. 2. Verificare a cuno╚Ötin╚Ťelor pe cale practic─â, prin cercetarea fenomenelor din realitatea ├«nconjur─âtoare. ÔÖŽ Experiment. ÔŚŐ Expr. A face o experien╚Ť─â = a face o ├«ncercare. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Din fr. exp├ęrience, lat. experientia.
ESPERI├ëN╚Ü─é s. f. v. experien╚Ť─â.
ESPERI├ŹN╚Ü─é s. f. v. experien╚Ť─â.
EXPERI├ëN╚Ü─é, experien╚Ťe, s. f. 1. Totalitatea cuno╚Ötin╚Ťelor ╚Öi deprinderilor ├«ntr-un domeniu oarecare, ├«nsu╚Öite prin practic─â (├«ndelungat─â). Arta conducerii nu este ├«nn─âscut─â ├«n oameni, ci se dob├«nde╚Öte prin experien╚Ť─â. LENIN, O. A. II 311. ÔÖŽ (Fil.) Ansamblul practicii sociale care formeaz─â baza cunoa╚Öterii ╚Öi criteriul adev─ârului ╚Öi care se creeaz─â mai ales ├«n procesul produc╚Ťiei materiale. ÔÖŽ Cunoa╚Ötere a vie╚Ťii ╚Öi a oamenilor, ca rezultat al unei particip─âri active ╚Öi al contactului ├«ndelungat cu lumea. Starea asta de suflet o cuno╚Öteam din toat─â experien╚Ťa vie╚Ťii. IBR─éILEANU, A. 32. 2. Verificare a cuno╚Ötin╚Ťelor noastre pe cale practic─â, prin cercetarea fenomenelor din realitatea ├«nconjur─âtoare. ÔÖŽ Provocare inten╚Ťionat─â a unor fenomene pentru a studia legile lor; experiment. ÔÇô Variante: (├«nvechit) esperi├ęn╚Ť─â (B─éLCESCU, O. I 142), esperi├şn╚Ť─â (NEGRUZZI, S. II 259) s. f.
ESPERI├ëN╚Ü─é s. f. v. experien╚Ť─â.
experi├ęn╚Ť─â (-ri-en-) s. f., g.-d. art. experi├ęn╚Ťei; pl. experi├ęn╚Ťe
experi├ęn╚Ť─â s. f. (sil. -ri-en-), g.-d. art. experi├ęn╚Ťei; pl. experi├ęn╚Ťe
EXPERIÉNȚĂ s. 1. practică, rutină, (înv.) ispită, ispitire. (Cunoaște ceva din ~.) 2. v. experiment.
EXPERI├ëN╚Ü─é s.f. 1. Totalitatea cuno╚Ötin╚Ťelor despre realitatea ├«nconjur─âtoare pe care oamenii le ob╚Ťin ├«n procesul practicii social-istorice. 2. Provocare inten╚Ťionat─â a unui fenomen pentru a-i studia fazele de dezvoltare; experiment. ÔÖŽ ├Äncercare, prob─â f─âcut─â personal cu un lucru. [Pron. -ri-en-. / cf. fr. exp├ęrience, lat. experientia].
EXPERI├ëN╚Ü─é s. f. 1. totalitatea cuno╚Ötin╚Ťelor despre realitatea ├«nconjur─âtoare pe care oamenii le ob╚Ťin ├«n procesul practicii social-istorice. 2. procedeu de cercetare ├«n ╚Ötiin╚Ť─â, const├ónd ├«n reproducerea sau modificarea inten╚Ťionat─â a unui fenomen, cu scopul observ─ârii lui ├«n condi╚Ťiile speciale create; experiment (1). ÔŚŐ ├«ncercare, f─âcut─â personal cu un lucru. (< fr. exp├ęrience, lat. experientia)
EXPERI├ëN╚Ü─é ~e f. 1) Ansamblu de cuno╚Ötin╚Ťe ├«ntr-un domeniu de activitate achizi╚Ťionate ├«n procesul practicii ├«ndelungate. Schimb de ~. 2) Rezultat al interac╚Ťiunii omului cu lumea obiectiv─â, reflectat ├«n con╚Ötiin╚Ť─â. 3) Procedeu de cercetare ├«n ╚Ötiin╚Ť─â const├ónd ├«n provocarea inten╚Ťionat─â a unor fenomene, pentru a le studia ├«n anumite condi╚Ťii; experiment. [G.-D. experien╚Ťei; Sil. ex-pe-ri-en-╚Ť─â] /<fr. exp├ęrience, lat. experientia
experien╚Ť─â f. 1. ├«ncercare spre a cunoa╚Öte cum se petrece un lucru: experien╚Ť─â de chimie; 2. cuno╚Ötin╚Ťa lucrurilor c├ó╚Ötigate prin observa╚Ťiune ╚Öi practic─â.
*experi├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. experientia, d. experiri, a ├«ncerca). Deprindere c─âp─âtat─â pintrÔÇÖo lung─â practic─â unit─â cu observa╚Ťiunea: om cu experien╚Ť─â. Prob─â, ├«ncercare: a face o experien╚Ť─â de fizic─â, de chimie. Am f─âcut experien╚Ť─â cu acest om, ├«l ╚Öti┼ş ce fel e, ce poate.
EXPERIENȚĂ s. 1. practică, rutină, (înv.) ispită, ispitire. (Cunoaște ceva din ~.) 2. experiment, încercare, probă, (pop.) cercare. (Mai multe ~ de laborator.)
EXPERIEN╚Ü─é. Subst. Experien╚Ť─â, experiment, experimentare, verificare, probare, prob─â, ├«ncercare, cercetare, explorare, studiere, investiga╚Ťie. Analiz─â, examen, examinare, testare, test. Constatare. Experien╚Ť─â practic─â, rutin─â, practic─â, praxis (├«nv.). Deprindere, pricepere, destoinicie, dexteritate, dib─âcie. Experien╚Ť─â ╚Ötiin╚Ťific─â. Metod─â experimental─â. Mijloace experimentale, baz─â experimental─â, tehnic─â experimental─â. Experimentalism. Empirism. Pragmatism; praxiologie. Experimentator, c─âut─âtor, explorator, analist, cercet─âtor. Pragmatist. Empirist. Adj. Experimental; pragmatic, pragmatist; empiric; practic. Experimentat, verificat. Cu experien╚Ť─â, dibaci, priceput, iscusit, versat, rutinat, ├«ncercat, trecut prin ciur ╚Öi prin d├«rmon, uns cu toate unsorile (alifiile). Vb. A experimenta, a face experien╚Ťe, a cerceta, a verifica, a proba, a testa, a ├«ncerca, a supune la probe, a pune la ├«ncercare. A investiga, a analiza, a examina, a explora, a c─âuta, a studia, a sonda. A avea experien╚Ť─â, a fi cu experien╚Ť─â, a avea rutin─â, a fi uns cu toate unsorile (alifiile), a fi trecut prin ciur ╚Öi prin d├«rmon, a fi Stan p─â╚Ťitul, a ╚Öti seama la ceva. A c├«╚Ötiga experien╚Ť─â, a se lovi cu capul de pragul de sus. A se deprinde, a se obi╚Önui. Adv. (├Än mod) experimental, pe cale experimental─â. Cu (mult─â) experien╚Ť─â; din experien╚Ť─â, din tr─âite, din p─â╚Ťite. V. c─âutare, cunoa╚Ötere, descoperire, examen, iscusin╚Ť─â, ├«ncercare.
experi├ęn╚Ť─â-pil├│t s. f. Experien╚Ť─â care poate servi drept exemplu pentru alte experien╚Ťe ÔŚŐ ÔÇ×Un om de afaceri foarte bogat ╚Öi-a permis o experien╚Ť─â-pilot.ÔÇŁ Cont. 28 X 66 p. 10. ÔŚŐ ÔÇ×Lacul trebuie reoxigenat. ╚śi pentru c─â ┬źbolnavul┬╗ are propor╚Ťii mici, ┬źmedicii┬╗ lacurilor inten╚Ťioneaz─â s─â fac─â aici, la Nantua, o experien╚Ť─â-pilot. La una din marginile lacului se va construi un fel de sifon capabil s─â creeze un curent de aer artificial care s─â pun─â ├«n mi╚Öcare apele st─ât─âtoare de la fund, s─â le oxigeneze.ÔÇŁ I.B. 27 X 70 p. 4 (dup─â fr. ├ęxp├ęrience-pilote; DMN 1965)

Experien╚Ť─â dex online | sinonim

Experien╚Ť─â definitie

Intrare: experien╚Ť─â
experien╚Ť─â substantiv feminin
  • silabisire: -ri-en-
esperiin╚Ť─â
esperen╚Ť─â
esperien╚Ť─â
esperien╚Ťie
experien╚Ťie