Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 897920:

EXPEDUÍ, expeduiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A expedia. Cancelaria lua scrisorile și pachetele noastre de le expeduia. GHICA, S. XXI. ◊ Refl. pas. Păstrăvii... astfel împachetați se expeduiesc la locurile cele mai departe. I. IONESCU, M. 66.

expeduire definitie

expeduire dex