Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru expeditor

expeditor, ~oare smf, a [At: DOC. EC. 437 / Pl: ~i, ~oare / E: fr exp├ęditeur] 1-2 (Persoan─â fizic─â sau juridic─â) care expediaz─â scrisori, pachete, bani etc. Si: trimi╚Ť─âtor, (├«nv) expeduitor (1-2). 3-8 (Institu╚Ťie, birou, for competent) care este organizat anume pentru a trimite scrisori, m─ârfuri.
EXPEDIT├ôR, -O├üRE, expeditori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. (Persoan─â fizic─â sau juridic─â) av├ónd sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimi╚Ť─âtor. ÔÇô Din fr. exp├ęditeur.
EXPEDIT├ôR, -O├üRE, expeditori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. (Persoan─â fizic─â sau juridic─â) care expediaz─â scrisori, pachete, bani etc.; trimi╚Ť─âtor. ÔÇô Din fr. exp├ęditeur.
EXPEDIT├ôR, -O├üRE, expeditori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care expediaz─â scrisori, pachete, m─ârfuri etc. Expeditorul unei scrisori. ÔŚŐ (Adjectival) Po╚Öta, c├«nd adresantul lipse╚Öte, p─âstreaz─â banii numai c├«teva zile, dup─â care ├«i ├«napoiaz─â biuroului expeditor. CARAGIALE, O. VII 402.
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditór s. m., adj. m., pl. expeditóri; f. sg. și pl. expeditoáre, g.-d. sg. art. expeditoárei
EXPEDIT├ôR s., adj. trimi╚Ť─âtor. (~ al coletului.)
EXPEDIT├ôR, -O├üRE s.m. ╚Öi f. Cel care expediaz─â scrisori, bani etc.; trimi╚Ť─âtor. [Cf. fr. exp├ęditeur, lat. expeditor].
EXPEDIT├ôR, -O├üRE s. m. f. cel care expediaz─â scrisori, colete, bani etc. (< fr. exp├ęditeur)
EXPEDIT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) m. ╚Öi f. Lucr─âtor ├«ns─ârcinat cu expedierea coletelor, scrisorilor etc. /<fr. exp├ęditeur
expeditor m. cel ce expediaz─â.
*expedit├│r, -o├íre adj. (lat. expeditor, d. exped├ştus, part. d. expedire, a descurca). Care expediaz─â.
EXPEDITOR s., adj. trimi╚Ť─âtor. (~ al coletului.)

Expeditor dex online | sinonim

Expeditor definitie

Intrare: expeditor (adj.)
expeditor adjectiv
Intrare: expeditor (s.m.)
expeditor substantiv masculin