Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru expediere

ecșpediá v vz expedia
espedia vt vz expedia
eșpeda vt vz expedia
expedia vt [At: CR (1829), 197 2/18 / V: (├«nv) esp-, sp-, (reg) ec╚Öp-, (nob) e╚Öpeda, ╚Öpeda / P: -di-a / Pzi: -iez / E: fr expedier, lat expedireJ 1 (├«nv; c. i. persoane) A trimite c─âtre o destina╚Ťie ├«ndep─ârtat─â cu o anumit─â misiune. 2 (Pgn) A trimite ├«ntr-un anumit loc. 3 (C. i. scrisori, colete, bani etc.) A trimite prin po╚Öt─â sau prin mesagerie Si: (gm├«; rar) a expedirui. 4 (Fam) A ├«ndep─ârta pe cineva. 5 (Fam) A se debarasa (de cineva). 6 A face repede ╚Öi cu u╚Öurin╚Ť─â o treab─â, un lucru etc. 7 A rezolva (cuiva) ├«n grab─â ╚Öi superficial interesele. 8 (C. i. lucr─âri, ac╚Ťiuni etc.) A executa repede ╚Öi superficial. 9 A trata superficial. 10 A analiza superficial. 11 (Jur; ├«nv) A face o copie dup─â un act sau dup─â o hot─âr├óre judec─âtoreasc─â.
expediare sf vz expediere
expediere sf [At: NEGULICI / V: ~iare / P: ~di-e~ / Pl: ~ri / E: expedia] 1 (Nob) Trimiterea cuiva c─âtre o destina╚Ťie ├«ndep─ârtat─â cu un anumit scop. 2 (Pgn) Trimitere ├«n grab─â ├«ntr-un anumit loc. 3 Trimitere (prin po╚Öt─â sau mesagerie) a scrisorilor, coletelor, m─ârfurilor etc. 4 (Fam) ├Ändep─ârtare a cuiva. 5 (Fam) Descotorosire (de cineva). 6 Executarea rapid─â ╚Öi cu u╚Öurin╚Ť─â a unui lucru. 7 Rezolvare ├«n grab─â ╚Öi superficial─â a intereselor cuiva. 8 Executare superficial─â a unor misiuni sau lucr─âri. 9 Tratare superficial─â. 10 Analizare superficial─â. 11 (Jur; ├«nv) Realizare a unei copii dup─â un act sau o hot─âr├óre judec─âtoreasc─â.
EXPEDI├ü, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin po╚Öt─â, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumit─â adres─â. 2. (Fam.) A ├«ndep─ârta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede ╚Öi superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] ÔÇô Din fr. exp├ędier.
EXPEDI├ëRE, expedieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a expedia ╚Öi rezultatul ei; expedi╚Ťie, trimitere. [Pr.: -di-e-] ÔÇô V. expedia.
EXPEDI├ü, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin po╚Öt─â, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumit─â adres─â. 2. (Fam.) A ├«ndep─ârta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede ╚Öi superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] ÔÇô Din fr. exp├ędier.
EXPEDI├ëRE, expedieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a expedia ╚Öi rezultatul ei; expedi╚Ťie, trimitere. [Pr.: -di-e-] ÔÇô V. expedia.
EXPEDI├ü, expediez, vb. I. Tranz. (Cu privire la scrisori, pachete, bani etc.) A trimite (prin po╚Öt─â, prin cale ferat─â etc.) la locul de destina╚Ťie. I-am expediat o scrisoare recomandat─â. ÔŚŐ (Familiar, cu privire la persoane) Era s─â merg la Hamburg, dar trebuie s─â stau s─â expediez ├«nt├«i pe Matei. CARAGIALE, O. VII 6. ÔÖŽ (Familiar) A ├«ndep─ârta (pe cineva), a termina repede (cu cineva), a se descotorosi (de cineva). ÔÖŽ (Familiar). A executa (o lucrare) repede ╚Öi superficial. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-a.
EXPEDI├ëRE, expedieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a expedia; trimitere (prin po╚Öt─â sau prin cale ferat─â) a unui obiect la locul de destina╚Ťie. Expedierea coletului. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-e-.
expedi├í (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expedi├íz─â, 1 pl. expedi├ęm (-di-em); conj. prez. 3 s─â expedi├ęze; ger. expedi├şnd (-di-ind)
expedi├ęre (-di-e-) s. f., g.-d. art. expedi├ęrii; pl. expedi├ęri
expedi├í vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. expedi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. expedi├íz─â, 1 pl. expedi├ęm (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. expedi├ęze; ger. expedi├şnd (sil. -di-ind)
expedi├ęre s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. expedi├ęrii; pl. expedi├ęri
EXPEDIÁ vb. 1. a trimite, (reg.) a mâna, (înv.) a porni, (grecism înv.) a proftaxi. (A ~ coletele.) 2. a adresa, a scrie, a trimite, (reg.) a mâna. (Cui i-ai ~ scrisoarea?) 3. v. înainta.
EXPEDI├ëRE s. 1. expedi╚Ťie, trimis, trimitere. (~ unui colet prin mesagerii.) 2. v. ├«naintare.
A expedia Ôëá a recep╚Ťiona
EXPEDI├ü vb. I. tr. 1. A trimite (scrisori, pachete etc.) la destina╚Ťie. 2. (Fam.) A ├«ndep─ârta (pe cineva), a se descotorosi, a se debarasa (de cineva). ÔÖŽ A face iute ╚Öi cu u╚Öurin╚Ť─â (o treab─â, un lucru). [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / < fr. exp├ędier, lat. expedire].
EXPEDI├ëRE s.f. Ac╚Ťiunea de a expedia ╚Öi rezultatul ei; expedi╚Ťie, trimitere. [Pron. -di-e-. / < expedia].
EXPEDI├ü vb. tr. 1. a trimite (scrisori, bani, pachete etc.) la destina╚Ťie. 2. (fam.) a ├«ndep─ârta pe cineva, a se descotorosi, a se debarasa de cineva. ÔŚŐ a face ceva ├«n grab─â ╚Öi superficial. (< fr. exp├ędier, lat. expedire)
A EXPEDI├ü ~├ęz tranz. 1) (coresponden╚Ť─â, colete, m─ârfuri) A trimite prin po╚Öt─â la destina╚Ťie. 2) fam. (persoane) A trimite ├«n alt─â parte pentru a se debarasa. /<fr. exp├ędier, lat. expediere
expedi├á v. 1. a porni la un loc hot─âr├«t: a expedia o lad─â; 2. a gr─âbi execu╚Ťiunea: a expedia o afacere; 3. a face o copie conform─â: a expedia un contract.
*expedi├ęz v. tr. (fr. exp├ędier, d. exp├ędient, expedient; lat. ex-pedire, a libera, a descurca, d. pes, p├ędis, pic─şor. V. ├«mpedec). Trimet la destina╚Ťiune: a expedia o scrisoare, o lad─â. Fac ─şute: a expedia o afacere. Fig. Iron. Trimet pe lumea cealalt─â, exoflisesc, m─â cotorosesc: cal─âu ├«l expedie r─âpede pe condamnat, a expedia un solicitator.
EXPEDIA vb. 1. a trimite, (reg.) a m├«na, (├«nv.) a porni, (grecism ├«nv.) a proftaxi. (A ~ coletele.) 2. a adresa, a scrie, a trimite, (reg.) a m├«na. (Cui i-ai ~ scrisoarea?) 3. a adresa, a ├«nainta, a trimite. (A ~ o cerere unei institu╚Ťii.)
EXPEDIERE s. 1. expedi╚Ťie, trimis, trimitere. (~ unui colet prin mesagerii.) 2. ├«naintare, trimitere. (~ unei cereri.)

Expediere dex online | sinonim

Expediere definitie

Intrare: expedia
expedia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -di-a
ecșpedia
espedia
eșpeda
Intrare: expediere
expediere substantiv feminin
  • silabisire: -di-e-
expediare