Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru expatriat

espatria v vz expatria
espatriat, ~─â smf, a vz expatriat
expatria [At: NEGULICI / V: (├«nv) esp~ / Pzi: ~iez / E: fr expatrier] 1 vt (C. i. persoane) A obliga s─â-╚Öi p─âr─âseasc─â patria de origine Si: a exila, a surghiuni Vz a expulza, a deporta. 2 vr A p─âr─âsi patria de origine pentru a se stabili (definitiv sau temporar) ├«n alt─â ╚Ťar─â Si: a emigra, a se exila Vz a se refugia. 3 vr (Pex; rar) A se dep─ârta.
expatriat1 sn [At: MDA ms / P: ~tri-at / Pl: nct / E: expatria] 1-2 Expatriere (1-2).
expatriat2, ~─â [At: ISIS (1859), 312/7 / V: (├«nv) esp~ / P: ~a╚Ťi, ~e / E: expatria] 1-2 smf, a (Persoan─â) care este obligat─â s─â-╚Öi p─âr─âseasc─â patria de origine. 3-4 smf, a (Persoan─â) care se expatriaz─â (2) Si: emigrant.
EXPATRI├ü, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] ÔÇô Din fr. expatrier.
EXPATRI├üT, -─é, expatria╚Ťi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriaz─â. [Pr.: -tri-at] ÔÇô V. expatria.
EXPATRI├ü, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] ÔÇô Din fr. expatrier.
EXPATRI├üT, -─é, expatria╚Ťi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriaz─â. [Pr.: -tri-at] ÔÇô V. expatria.
EXPATRI├ü, expatriez, vb. I. Refl. A-╚Öi p─âr─âsi ╚Ťara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se ├«ntr-o ╚Ťar─â str─âin─â; a emigra. S-au mirat cei ce m─â cuno╚Öteau c─â nu m-am expatriat. M. I. CARAGIALE, C. 106. ÔÇô Pronun╚Ťat: -tri-a.
EXPATRI├üT, -─é, expatria╚Ťi, -te, adj. Care ╚Öi-a p─âr─âsit ╚Ťara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se ├«ntr-o ╚Ťar─â str─âin─â; emigrant. ÔŚŐ (Substantivat) Bucure╚Ötii... se las─â a fi dorit p├«n─â la 10 aug... Cam prea mult p├«n─â atunci, pentru un expatriat a╚Öa de sentimental. CARAGIALE, O. VII 12. ÔÇô Pronun╚Ťat: -tri-at.
!expatri├í (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatri├íz─â, 1 pl. ne expatri├ęm (-tri-em); conj. prez. 3 s─â se expatri├ęze; ger. expatri├şndu-se (-tri-in-)
expatri├í vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. expatri├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. expatri├íz─â, 1 pl. expatri├ęm (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. expatri├ęze; ger. expatri├şnd (sil. -tri-ind)
expatri├ít adj. m., pl. expatri├í╚Ťi; f. sg. expatri├ít─â, pl. expatri├íte
EXPATRIÁ vb. v. emigra.
EXPATRIÁT s., adj. v. emigrant.
A (se) expatria Ôëá a (se) repatria
A expatria Ôëá a repatria
EXPATRI├ü vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p.i. 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex ÔÇô afar─â, patria ÔÇô patrie].
EXPATRI├ü vb. refl. a emigra. (< fr. s├ęxpatrier)
A SE EXPATRI├ü m─â ~├ęz intranz. A p─âr─âsi patria, stabilindu-se ├«n alt─â ╚Ťar─â; a emigra. [Sil. ex-pa-tri-a] /<fr. expatrier
expatrià v. a obliga pe cineva a-și părăsi patria.
*expatri├ęz v. tr. (fr. expatrier, d. lat. ex, afar─â din, ╚Öi patria, patrie). Duc, scot afar─â din patrie, exilez. V. refl. P─âr─âsesc patria.
EXPATRIA vb. a emigra, a pribegi, (înv.) a se înstrăina.
EXPATRIAT s., adj. emigrant, pribeag.

Expatriat dex online | sinonim

Expatriat definitie

Intrare: expatriat
expatriat adjectiv
espatriat
Intrare: expatria
expatria verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tri-a
espatria