Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru exortativ

essortativ, ~─â a vz exortativ
exortativ, ~ă a [At: LM / V: (înv) esso~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exhortatif, lat exhortativus] (Liv) Care îndeamnă, înflăcărează (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate.
EXORTAT├ŹV, -─é, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care ├«nfl─âc─âreaz─â, ├«ndeamn─â (prin cuvinte) o persoan─â sau o colectivitate. ÔÇô Din fr. exhortatif.
EXORTAT├ŹV, -─é, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care ├«nfl─âc─âreaz─â, ├«ndeamn─â (prin cuvinte) o persoan─â sau o colectivitate. ÔÇô Din fr. exhortatif.
exortat├şv adj. m., pl. exortat├şvi; f. sg. exortat├şv─â, pl. exortat├şve
EXORTAT├ŹV, -─é adj. care exorteaz─â. (< fr. exhortatif)

Exortativ dex online | sinonim

Exortativ definitie

Intrare: exortativ
exortativ adjectiv
essortativ