Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru exorta

esorta vt vz exorta
exhorta vt vz exorta
exorta vt [At: ARISTIA, PLUT. / V: (rar) exho~, (îvr) eso~ / Pzi: ~tez / E: fr exhorter] (Liv) A îndemna, a înflăcăra o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte).
EXORT├ü, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ├«nfl─âc─âra, a ├«ndemna o persoan─â sau o colectivitate (prin cuvinte). ÔÇô Din fr. exhorter, lat. exhortari.
EXORT├ü, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ├«nfl─âc─âra, a ├«ndemna o persoan─â sau o colectivitate (prin cuvinte). ÔÇô Din fr. exhorter, lat. exhortari.
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exort├í vb., ind. prez. 1 sg. exort├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. exorte├íz─â
EXHORTÁ vb. I. v. exorta.
EXORTÁ vb. I. tr. (Liv.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, prin discursuri etc.). [Var. exhorta vb. I. / < fr. exhorter, cf. lat. exhortare].
EXORTÁ vb. tr. a înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, discursuri etc.). (< fr. exhorter, lat. exhortari)
*exort├ęz v. tr. (lat. ex-hort├íri). Rar. ├Ändemn.

Exorta dex online | sinonim

Exorta definitie

Intrare: exorta
exorta verb grupa I conjugarea a II-a
esorta
exhorta verb grupa I conjugarea a II-a