exordiu definitie

15 definiții pentru exordiu

eczórd sn vz exordiu
esord sn vz exordiu
esordiu sn vz exordiu
essordiu sn vz exordiu
exord sn vz exordiu
exordiu sn [At: MARCOVICI, R. 81/19 / V: (înv) ~ord, (îvr) eso~, esso~, eczord, esord / Pl: ~ii / E: lat exordium] 1 Prima parte a unui discurs, care, enunțând sumar conținutul acestuia, urmărește câștigarea atenției și a bunăvoinței auditoriului. 2 (Pex) Introducere. 3 (Pex) Prefață la o carte, la un articol etc. 4 (Rar) Debut.
EXÓRDIU, exordii, s. n. Prima parte a unui discurs care, enunțând sumar conținutul acestuia, urmărește câștigarea atenției și bunăvoinței auditoriului; p. ext. introducere, prefață la o carte, la un articol etc. – Din lat. exordium.
EXÓRDIU, exordii, s. n. Prima parte a unui discurs care, enunțând sumar conținutul acestuia, urmărește câștigarea atenției și bunăvoinței auditoriului; p. ext. introducere, prefață la o carte, la un articol etc. – Din lat. exordium.
EXÓRDIU, exordii, s. n. (Retorică) Prima parte a unui discurs; p. ext. introducere, prefață (la o carte, la un articol etc.).
exórdiu [diu pron. dĭu] s. n., art. exórdiul; pl. exórdii, art. exórdiile (-di-i-)
exórdiu s. n. [-diu pron. -diu], art. exórdiul; pl. exórdii, art. exórdiile (sil. -di-i-)
EXÓRDIU s.n. (Lit.) Prima parte a unui discurs; (p. ext.) introducere; prefață. [Pron. -diu. / cf. fr. exorde, lat. exordium].
EXÓRDIU s. n. prima parte a unui discurs; (p. ext.) introducere; prefață. (< lat. exordium)
exordiu n. 1. începutul unui discurs; 2. fig. început.
*exórdiŭ n. (lat. ex-ordium, d. ordiri, curs. Fig. Orĭ-ce început, preludiŭ.

exordiu dex

Intrare: exordiu
exordiu substantiv neutru
  • pronunție: -diu pr. -dĭu
eczord
esord
esordiu
essordiu
exord