Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru exordiu

ecz├│rd sn vz exordiu
esord sn vz exordiu
esordiu sn vz exordiu
essordiu sn vz exordiu
exord sn vz exordiu
exordiu sn [At: MARCOVICI, R. 81/19 / V: (├«nv) ~ord, (├«vr) eso~, esso~, eczord, esord / Pl: ~ii / E: lat exordium] 1 Prima parte a unui discurs, care, enun╚Ť├ónd sumar con╚Ťinutul acestuia, urm─âre╚Öte c├ó╚Ötigarea aten╚Ťiei ╚Öi a bun─âvoin╚Ťei auditoriului. 2 (Pex) Introducere. 3 (Pex) Prefa╚Ť─â la o carte, la un articol etc. 4 (Rar) Debut.
EX├ôRDIU, exordii, s. n. Prima parte a unui discurs care, enun╚Ť├ónd sumar con╚Ťinutul acestuia, urm─âre╚Öte c├ó╚Ötigarea aten╚Ťiei ╚Öi bun─âvoin╚Ťei auditoriului; p. ext. introducere, prefa╚Ť─â la o carte, la un articol etc. ÔÇô Din lat. exordium.
EX├ôRDIU, exordii, s. n. Prima parte a unui discurs care, enun╚Ť├ónd sumar con╚Ťinutul acestuia, urm─âre╚Öte c├ó╚Ötigarea aten╚Ťiei ╚Öi bun─âvoin╚Ťei auditoriului; p. ext. introducere, prefa╚Ť─â la o carte, la un articol etc. ÔÇô Din lat. exordium.
EX├ôRDIU, exordii, s. n. (Retoric─â) Prima parte a unui discurs; p. ext. introducere, prefa╚Ť─â (la o carte, la un articol etc.).
ex├│rdiu [diu pron. d─şu] s. n., art. ex├│rdiul; pl. ex├│rdii, art. ex├│rdiile (-di-i-)
ex├│rdiu s. n. [-diu pron. -diu], art. ex├│rdiul; pl. ex├│rdii, art. ex├│rdiile (sil. -di-i-)
EX├ôRDIU s.n. (Lit.) Prima parte a unui discurs; (p. ext.) introducere; prefa╚Ť─â. [Pron. -diu. / cf. fr. exorde, lat. exordium].
EX├ôRDIU s. n. prima parte a unui discurs; (p. ext.) introducere; prefa╚Ť─â. (< lat. exordium)
exordiu n. 1. începutul unui discurs; 2. fig. început.
*ex├│rdi┼ş n. (lat. ex-ordium, d. ordiri, curs. Fig. Or─ş-ce ├«nceput, preludi┼ş.

Exordiu dex online | sinonim

Exordiu definitie

Intrare: exordiu
exordiu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -diu pr. -d─şu
eczord
esord
esordiu
essordiu
exord