exorbitanță sf [At: LM / Pl: ~țe / E: fr exorbitance] 1-2 Caracterul a ceea ce este exorbitant (1-2). 3-4 Scumpire sau scumpete excesivă.

EXORBITÁNȚĂ, exorbitanțe, s. f. Caracterul a ceea ce este exorbitant; scumpire sau scumpete excesivă. – Din fr. exorbitance.

EXORBITÁNȚĂ, exorbitanțe, s. f. Caracterul a ceea ce este exorbitant; scumpire sau scumpete excesivă. – Din fr. exorbitance.

!exorbitánță (rar) (e-xor-/ex-or-) s. f., g.-d. art. exorbitánței; pl. exorbitánțe

exorbitánță s. f. (sil. mf. ex-), g.-d. art. exorbitánței; pl. exorbitánțe

EXORBITÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este exorbitant; scumpire excesivă. [< fr. exorbitance].

EXORBITÁNȚĂ s. f. caracterul a ceea ce este exorbitant. (< fr. exorbitance)