exorație definitie

7 definiții pentru exorație

essorațiune sf vz exorație
exorație sf [At: LM / V: (îvr) essorațiune, ~iune / Pl: ~ii / E: lat exoratio, -onis, fr exoration] 1 (Liv) Înduplecare prin rugăciune, pocăință etc. 2 (Ccr) Rugăminte făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva.
exorațiune sf vz exorație
!exoráție (livr.) (e-xo-, -ți-e/ex-o-) s. f., art. exoráția (-ți-a), g.-d. art. exoráției; pl. exoráții, art. exoráțiile (-ți-i-)
exoráție s. f. (sil. -ți-e; mf. ex-), art. exoráția (sil. -ți-a), g.-d. art. exoráției; pl. exoráții, art. exoráțiile (sil. -ți-i-)
EXORÁȚIE s.f. (Liv.) Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. [< lat. exoratio, fr. exoration].
EXORÁȚIE s. f. rugă, implorare cu scopul de a îndupleca pe cineva. (< lat. exoratio, fr. exoration)

exorație dex

Intrare: exorație
exorație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e; mf. ex-
essorațiune
exorațiune