Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru exonerare

exonera vtr [At: GHICA, S. 558 / Pzi: ~rez / E: fr exon├ęrer, lat exonerare] 1-2 A (se) elibera (total sau par╚Ťial) de o datorie, de o obliga╚Ťie, de o sarcin─â.
exonerare sf [At: DER / Pl: ~r─âri / E: exonera] 1 Eliberare (total─â sau par╚Ťial─â) de o datorie, de o obliga╚Ťie, de o sarcin─â Si: exonera╚Ťie (1). 2 (Pex) Eliberare de r─âspundere a unei persoane care nu-╚Öi execut─â obliga╚Ťia din cauze str─âine de voin╚Ťa sa Si: exonera╚Ťie (2). 3 (Pex) Eliberare de r─âspundere printr-o dispozi╚Ťie legal─â sau printr-o clauz─â contractual─â Si: exonera╚Ťie (3).
EXONER├ü, exonerez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau par╚Ťial), de o datorie, de o obliga╚Ťie, de o sarcin─â. ÔÇô Din fr. exon├ęrer, lat. exonerare.
EXONER├üRE, exoner─âri, s. f. (Livr.) Ac╚Ťiunea de a (se) exonera ╚Öi rezultatul ei; eliberare de r─âspundere a unei persoane care nu-╚Öi execut─â obliga╚Ťia (prev─âzut─â de lege sau de un contract) din cauze str─âine de voin╚Ťa sa. ÔÇô V. exonera.
EXONER├ü, exonerez, vb. I. Tranz. (Rar) A scuti pe cineva, total sau par╚Ťial, de o datorie, de o obliga╚Ťie, de o sarcin─â. ÔÇô Din fr. exon├ęrer, lat. exonerare.
EXONER├üRE, exoner─âri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a exonera ╚Öi rezultatul ei; eliberare de r─âspundere a unei persoane care nu-╚Öi execut─â obliga╚Ťia din cauze str─âine de voin╚Ťa sa. ÔÇô V. exonera.
EXONER├ü, exonerez, vb. I. Refl. (Rar) A se achita de o datorie, de o obliga╚Ťie etc. Nu este esemplu ca un proprietar s─â nu se exonereze ├«n mai pu╚Ťin de treizeci de ani, pl─âtind sau o amortizare mai mare, sau d├«nd aconturi de c├«te ori nimere╚Öte un an bun. GHICA, S. 558.
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exoneráre s. f., g.-d. art. exonerắrii; pl. exonerắri
exoner├í vb., ind. prez. 1 sg. exoner├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. exonere├íz─â
exoneráre s. f., g.-d. art. exonerării; pl. exonerări
EXONER├ü vb. I. tr., refl. A (se) elibera, a (se) achita (de) o obliga╚Ťie etc. [< fr. exon├ęrer, lat. exonerare].
EXONER├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) exonera ╚Öi rezultatul ei; eliberare, achitare de o datorie, de o sarcin─â etc.; exonera╚Ťie. [< exonera].
EXONER├ü vb. tr., refl. a (se) elibera, a (se) achita (de) o obliga╚Ťie, (de) o datorie. (< fr. exon├ęrer, lat. exonerare)
*exoner├ęz v. tr. (lat. ex├│nero, -├íre, a desc─ârca, d. onus, ├│neris, sarcin─â. V. oneros). Des─ârcinez, dispensez.
EXONER├üRE (dup fr. exon├ęration) s. f. (Dr.) Eliberare de r─âspundere a unei persoane care nu-╚Öi execut─â obliga╚Ťia (prev─âzut─â de lege sau de un contract) din cauze str─âine culpei sale (for╚Ť major─â, culpa creditorului sau victimei ╚Öi fapta unui ter╚Ť pentru care debitorul nu r─âspunde). ÔŚŐ Clauze de e. (sau de ner─âspundere) = clauze cuprinse ├«ntr-un contract (cu excep╚Ťia unor contracte ├«n care sunt interzise) ├«n temeiul c─ârora se ob╚Ťine o anume limitare a r─âspunderii debitorului pentru neexecutare.

Exonerare dex online | sinonim

Exonerare definitie

Intrare: exonera
exonera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: exonerare
exonerare substantiv feminin