exoemisie sf [At: LTR² / V: ~iune / P: ~so-e~ / Pl: ~ii / E: fr exoémission] Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). corectată

exoemisiune sf vz exoemisie

EXOEMÍSIE, exoemisii, s. f. Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). [Pr.: -so-e-] – Din fr. exoémission.

EXOEMÍSIE, exoemisii, s. f. Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). [Pr.: -so-e-] – Din fr. exoémission.

exoemísie (-si-e) s. f., art. exoemísia (-si-a), g.-d. art. exoemísiei; pl. exoemísii, art. exoemísiile (-si-i-)

exoemísie s. f. (sil. -si-e), art. exoemísia (sil. -si-a), g.-d. art. exoemísiei; pl. exoemísii, art. exoemísiile (sil. -si-i-)

EXOEMISIÚNE s. f. emisiune de electroni de către o suprafață (ne)metalică supusă în prealabil unei acțiuni fizice. (< fr. exoémission)