exmatricula vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~lez / E: ger exmatrikulieren] A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate.

exmatriculat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: exmatricula] Exmatriculare.

exmatriculat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: exmatricula] (D. un elev, student) Exclus dintr-o școală sau dintr-o facultate.

EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.

EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.

EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, student sau aspirant dintr-o instituție de învățămînt, ștergîndu-i numele din registrul matricol. [Rectorul] organizează admiterea și absolvirea și poate exmatricula studenții și aspiranții necorespunzători cerințelor învățămîntului superior. COL. HOT. DISP. 119.

exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză

exmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. exmatriculéz, 3 sg. și pl. exmatriculeáză

EXMATRICULÁ vb. I. tr. A elimina (un elev, un student) dintr-o școală, dintr-o facultate etc., scoțând(u-l) din matricole. [Cf. germ. exmatrikulieren < lat. ex – în afară, matricula – registru].

EXMATRICULÁ vb. tr. a exclude sau a elimina un elev, un student din instituția de învățământ pe care o frecventează. (< germ. exmatrikulieren)

A EXMATRICULÁ ~éz tranz. (elevi, studenți) A exclude dintr-o instituție de învățământ. /<germ. exmatrikulieren

*exmatriculéz v. tr. (germ. exmatriculieren). Șterg numele din matriculă (unuĭ student, unuĭ soldat ș. a.). – Și desm- și dezm-.