exmatriculare definitie

17 definiții pentru exmatriculare

exmatricula vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~lez / E: ger exmatrikulieren] A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate.
exmatriculare sf [At: V. ROM. septembrie 1955, 99 / Pl: ~lări / E: exmatricula] Excludere a unui elev, a unui student dintr-o școală sau dintr-o facultate Si: exmatriculat1.
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.
EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula.
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.
EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula.
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, student sau aspirant dintr-o instituție de învățămînt, ștergîndu-i numele din registrul matricol. [Rectorul] organizează admiterea și absolvirea și poate exmatricula studenții și aspiranții necorespunzători cerințelor învățămîntului superior. COL. HOT. DISP. 119.
EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula.
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculáre (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculắrii; pl. exmatriculắri
exmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. exmatriculéz, 3 sg. și pl. exmatriculeáză
exmatriculáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. exmatriculării; pl. exmatriculări
EXMATRICULÁ vb. I. tr. A elimina (un elev, un student) dintr-o școală, dintr-o facultate etc., scoțând(u-l) din matricole. [Cf. germ. exmatrikulieren < lat. ex – în afară, matricula – registru].
EXMATRICULÁRE s.f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricole; eliminare definitivă. [< exmatricula].
EXMATRICULÁ vb. tr. a exclude sau a elimina un elev, un student din instituția de învățământ pe care o frecventează. (< germ. exmatrikulieren)
A EXMATRICULÁ ~éz tranz. (elevi, studenți) A exclude dintr-o instituție de învățământ. /<germ. exmatrikulieren
*exmatriculéz v. tr. (germ. exmatriculieren). Șterg numele din matriculă (unuĭ student, unuĭ soldat ș. a.). – Și desm- și dezm-.

exmatriculare dex

Intrare: exmatricula
exmatricula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tri-
Intrare: exmatriculare
exmatriculare substantiv feminin
  • silabisire: -tri-