Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru exmatriculare

exmatricula vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~lez / E: ger exmatrikulieren] A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate.
exmatriculare sf [At: V. ROM. septembrie 1955, 99 / Pl: ~lări / E: exmatricula] Excludere a unui elev, a unui student dintr-o școală sau dintr-o facultate Si: exmatriculat1.
EXMATRICUL├ü, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o ╚Öcoal─â sau dintr-o facultate. ÔÇô Din germ. exmatrikulieren.
EXMATRICUL├üRE, exmatricul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a exmatricula ╚Öi rezultatul ei; ╚Ötergere din matricol─â; eliminare definitiv─â. ÔÇô V. exmatricula.
EXMATRICUL├ü, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o ╚Öcoal─â sau dintr-o facultate. ÔÇô Din germ. exmatrikulieren.
EXMATRICUL├üRE, exmatricul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a exmatricula ╚Öi rezultatul ei; ╚Ötergere din matricol─â; eliminare definitiv─â. ÔÇô V. exmatricula.
EXMATRICUL├ü, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, student sau aspirant dintr-o institu╚Ťie de ├«nv─â╚Ť─âm├«nt, ╚Öterg├«ndu-i numele din registrul matricol. [Rectorul] organizeaz─â admiterea ╚Öi absolvirea ╚Öi poate exmatricula studen╚Ťii ╚Öi aspiran╚Ťii necorespunz─âtori cerin╚Ťelor ├«nv─â╚Ť─âm├«ntului superior. COL. HOT. DISP. 119.
EXMATRICUL├üRE, exmatricul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a exmatricula.
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculáre (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculắrii; pl. exmatriculắri
exmatricul├í vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. exmatricul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. exmatricule├íz─â
exmatriculáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. exmatriculării; pl. exmatriculări
EXMATRICUL├ü vb. I. tr. A elimina (un elev, un student) dintr-o ╚Öcoal─â, dintr-o facultate etc., sco╚Ť├ónd(u-l) din matricole. [Cf. germ. exmatrikulieren < lat. ex ÔÇô ├«n afar─â, matricula ÔÇô registru].
EXMATRICUL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a exmatricula ╚Öi rezultatul ei; ╚Ötergere din matricole; eliminare definitiv─â. [< exmatricula].
EXMATRICUL├ü vb. tr. a exclude sau a elimina un elev, un student din institu╚Ťia de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt pe care o frecventeaz─â. (< germ. exmatrikulieren)
A EXMATRICUL├ü ~├ęz tranz. (elevi, studen╚Ťi) A exclude dintr-o institu╚Ťie de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt. /<germ. exmatrikulieren
*exmatricul├ęz v. tr. (germ. exmatriculieren). ╚śterg numele din matricul─â (unu─ş student, unu─ş soldat ╚Ö. a.). ÔÇô ╚śi desm- ╚Öi dezm-.

Exmatriculare dex online | sinonim

Exmatriculare definitie

Intrare: exmatricula
exmatricula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tri-
Intrare: exmatriculare
exmatriculare substantiv feminin
  • silabisire: -tri-