existențialist, ~ă [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 108, 5/4 / P: eg-zis-ten-ți-a~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr existențialiste] 1 a Care aparține existențialismului. 2 a Privitor la existențialism. 3-4 smf, a Adept al existențialismului.

EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste.

EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste.

EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, s. m. și f. Adept sau partizan al existențialismului. ♦ (Adjectival) Care se referă la existențialism, care aparține existențialismului. – Pronunțat: -ți-a-.

existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste

existențialíst adj. m., s. m. (sil. -ți-a-) [x pron. gz], pl. existențialíști; f. sg. existențialístă, pl. existențialíste

EXISTENȚIALÍST, -Ă adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. // s.m. și f. Adept al existențialismului. [Pron. eg-zis-ten-ți-a-. / < fr. existentialiste].

EXISTENȚIALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al existențialismului. (< fr. existentialiste)

EXISTENȚIALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de existențialism; propriu existențialismului. /<fr. existentialiste

EXISTENȚIALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al existențialismului. /<fr. existentialiste