Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru existen╚Ťialism

existen╚Ťialism sns [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 126, 14/4 / P: eg-zis-ten-╚Ťi-a~ / E: fr existentialisme, ger Existentialismus] Doctrin─â filozofic─â conform c─âreia real─â este numai existen╚Ťa uman─â, tr─âirea afectiv─â a existen╚Ťei de c─âtre individ.
EXISTEN╚ÜIAL├ŹSM s. n. Titulatur─â aplicat─â unor filosofii care eviden╚Ťiaz─â ╚Öi justific─â importan╚Ťa existen╚Ťei individuale ╚Öi caracterul ei ireductibil. [Pr.: eg-zis-ten-╚Ťi-a-] ÔÇô Din fr. existentialisme, germ. Existentialismus.
EXISTEN╚ÜIAL├ŹSM s. n. Doctrin─â filozofic─â conform c─âreia real─â este numai existen╚Ťa uman─â, tr─âirea afectiv─â a existen╚Ťei de c─âtre individ. [Pr.: eg-zis-ten-╚Ťi-a-] ÔÇô Din fr. existentialisme, germ. Existentialismus.
EXISTEN╚ÜIAL├ŹSM s. n. Curent filozofic decadent, idealist-subiectiv, din epoca imperialismului, care opune lumii materiale, vie╚Ťii fizice ╚Öi sociale reale via╚Ťa spiritual─â individual─â, sus╚Ťin├«nd z─âd─ârnicia activit─â╚Ťii sociale ╚Öi lupt├«nd ├«mpotriva mi╚Öc─ârilor sociale progresiste ╚Öi a organiza╚Ťiilor revolu╚Ťionare ale proletariatului. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-a-.
existen╚Ťial├şsm [x pron. gz] (-╚Ťi-a-) s. n.
existen╚Ťial├şsm s. n. (sil. -╚Ťi-a-) [x pron. gz]
EXISTEN╚ÜIAL├ŹSM s.n. Curent filozofic idealist contemporan, generat de criza societ─â╚Ťii burgheze ╚Öi reprezentat prin mai multe direc╚Ťii, care au ├«n comun propagarea unei concep╚Ťii tragice asupra existen╚Ťei, preconizarea utopic─â a dob├óndirii libert─â╚Ťii, a fiin╚Ť─ârii ÔÇ×autenticeÔÇŁ, prin desprinderea individului de contextul rela╚Ťiilor social-istorice. [Pron. eg-zis-ten-╚Ťi-a-. / cf. germ. Existentialismus, fr. existentialisme].
EXISTEN╚ÜIAL├ŹSM s. n. curent filozofic contemporan care propag─â o concep╚Ťie tragic─â asupra existen╚Ťei, generat─â de sentimentul ├«nstr─âin─ârii individului ╚Öi care preconizeaz─â utopic dob├óndirea libert─â╚Ťii, prin desprinderea de rela╚Ťiile social-istorice concrete. (< fr. existentialisme, germ. Existentialismus)
EXISTEN╚ÜIAL├ŹSM n. Curent filozofic contemporan care consider─â drept real─â doar existen╚Ťa uman─â. /<fr. existentialisme
EXISTEN╚ÜIAL├ŹSM (< fr., germ.) s. n. Curent filozofic contemporan ce eviden╚Ťiaz─â ╚Öi justific─â importan╚Ťa existen╚Ťei individuale ╚Öi caracterul ei ireductibil. Termenul de e. se aplic─â ├«n general ideilor filozofice ale lui K. Japers, J.P. Sartre, M. Heidegger, N. Berdeaev, G. Marcel, L. ╚śestov, M. Merleau-Ponty ╚Ö.a. Ca precursor principal este revendicat S. Kierkegaard, care a deplasat interesul filozofic asupra tr─âirilor umane. ├Än sens strict, e. desemneaz─â doctrina filozofic─â a lui J.P. Sartre (pe care o g─âsim ╚Öi ├«n teatrul ╚Öi romanele sale) ca expresie metafizic─â a credin╚Ťei ├«n libertatea absolut─â. E. a influen╚Ťat literatura (A. Camus, Simone de Beauvoir), psihanaliza (L. Binswanger), teologia (P. Tillich, R. Bultmann, M. Buber). ÔŚŐ E. cre╚Ötin = form─â a e. care se opre╚Öte asupra persoanei umane ╚Öi a dorin╚Ťei acesteia de a-l c─âuta pe Dumnezeu (N. Berdeaev, G. Marcel) sau asupra dep─ârt─ârii dintre omul vinovat ╚Öi Dumnezeul omnipotent (S. Kierkegaard, K. Barth).

Existen╚Ťialism dex online | sinonim

Existen╚Ťialism definitie

Intrare: existen╚Ťialism
existen╚Ťialism substantiv neutru
  • silabisire: -╚Ťi-a-