existențial definitie

10 definiții pentru existențial

esistențial, ~ă a vz existențial
existențial, ~ă a [At: D. GUSTI, P.A., 117 / V: esi~ / P: eg-zis-ten-ți-al[1] / Pl: ~i, ~e / E: fr existentiel] 1-2 Care se referă la existență (1, 6). 3-4 Care ține de existență (1, 6). 5-6 Privitor la existență (1, 6). 7 (Îs) Filozofie ~ă Existențialism. corectată
EXISTENȚIÁL, -Ă, existențiali, -e, adj. Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel.
EXISTENȚIÁL, -Ă, existențiali, -e, adj. (Rar) Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel.
EXISTENȚIÁL, -Ă, existențiali, -e, adj. (Rar) Referitor la existență, de existență. – Pronunțat: -ți-al.
existențiál [x pron. gz] (-ți-al) adj. m., pl. existențiáli; f. existențiálă, pl. existențiále
existențiál adj. m. (sil. -ți-al) [x pron. gz], pl. existențiáli; f. sg. existențiálă, pl. existențiále
EXISTENȚIÁL, -Ă adj. (Rar) Referitor la existență. ◊ Filozofie existențială = existențialism. [Pron. eg-zis-ten-ți-al. / < fr. existentiel].
EXISTENȚIÁL, -Ă adj. referitor la existență, care este considerat fundamental existenței sau legat intim de ea. (< fr. existentiel)
EXISTENȚIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de existență; propriu existenței. /<fr. existentiel, lat. existentialis

existențial dex

Intrare: existențial
existențial adjectiv
  • silabisire: -ți-al
esistențial