Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru existen╚Ť─â

esisten╚Ť─â sf vz existen╚Ť─â
esisten╚Ťie sf vz existen╚Ť─â
esistin╚Ť─â sf vz existen╚Ť─â
existen╚Ť─â sf [At: TEODORI, A. 57/17 / V: (├«nv) ~╚Ťie (pl: ~ii), ~tin~, esi~, esisten╚Ťie (pl: ~ii), esistin~, (├«vr) ezisten╚Ťie (pl: ~ii), ezistin╚Ť─â / P: eg-zis~ / Pl: ~╚Ťe / E: fr existence, lat existentia] 1 Via╚Ť─â (considerat─â ├«n durata ╚Öi con╚Ťinutul ei) Si: (rar) existare (1). 2 Mod de via╚Ť─â. 3 Durat─â (a unei situa╚Ťii, a unei institu╚Ťii). 4 Realitate obiectiv─â. 5 (├Äs) ~ social─â Totalitate a condi╚Ťiilor vie╚Ťii materiale a societ─â╚Ťii. 6 (Cu verbul ÔÇ×a c├ó╚ÖtigaÔÇŁ) Condi╚Ťii, mijloace materiale necesare vie╚Ťii. 7 Prezen╚Ť─â. 8 Men╚Ťinere ├«n via╚Ťa politic─â ╚Öi economic─â (interna╚Ťional─â) Si: existare (2). 9 (Rar) Pozi╚Ťie social─â Si: rang. 10 (Flz) Categorie filozofic─â care se refer─â la natur─â, materie, la tot ceea ce exist─â independent de con╚Ötiin╚Ť─â, de g├óndire. 11 (Mat; ├«s) Teorem─â de ~ Teorem─â prin care se demonstreaz─â c─â, ├«n anumite condi╚Ťii, o problem─â admite solu╚Ťii.
existen╚Ťie sf vz existen╚Ť─â
existin╚Ť─â sf vz existen╚Ť─â
ezisten╚Ťie sf vz existen╚Ť─â
ezistin╚Ť─â sf vz existen╚Ť─â
EXIST├ëN╚Ü─é, existen╚Ťe, s. f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofic─â care se refer─â la natur─â, materie, la tot ceea ce exist─â independent de con╚Ötiin╚Ť─â, de g├óndire. ÔÖŽ Via╚Ť─â considerat─â ├«n durata ╚Öi con╚Ťinutul ei. ÔÖŽ Durat─â (a unei situa╚Ťii, a unei institu╚Ťii). 2. Condi╚Ťiile, mijloacele materiale necesare vie╚Ťii. ÔÖŽ Via╚Ť─â; mod de via╚Ť─â, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] ÔÇô Din fr. existence, lat. existentia.
EXIST├ëN╚Ü─é, existen╚Ťe, s. f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofic─â care se refer─â la natur─â, materie, la tot ceea ce exist─â independent de con╚Ötiin╚Ť─â, de g├óndire. ÔÖŽ Via╚Ť─â considerat─â ├«n durata ╚Öi con╚Ťinutul ei. ÔÖŽ Durat─â (a unei situa╚Ťii, a unei institu╚Ťii). 2. Condi╚Ťiile, mijloacele materiale necesare vie╚Ťii. ÔÖŽ Via╚Ť─â; mod de via╚Ť─â, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] ÔÇô Din fr. existence, lat. existentia.
EXIST├ëN╚Ü─é, existen╚Ťe, s. f. 1. No╚Ťiune filozofic─â care se refer─â la natur─â, materie, lumea exterioar─â; realitatea obiectiv─â existent─â ├«n afar─â ╚Öi independent de con╚Ötiin╚Ťa omului; faptul de a exista, de a fi ├«n realitate. Formele de baz─â ale oric─ârei existen╚Ťe s├«nt spa╚ŤiuI ╚Öi timpul, ╚Öi o existen╚Ť─â ├«n afara timpului este o absurditate tot at├«t de mare ca ╚Öi o existen╚Ť─â ├«n afara spa╚Ťiului. ENGELS, A. 61. Materialismul filozofic marxist porne╚Öte de la punctul de vedere c─â materia, natura, existen╚Ťa prezint─â o realitate obiectiv─â, care exist─â ├«n afar─â ╚Öi independent de con╚Ötiin╚Ť─â. STALIN, PROBL. LEN. 559. Leg─âtura str├«ns─â cu masele, existen╚Ťa unui activ larg de coresponden╚Ťi d─â posibilitate ziarelor s─â ridice probleme actuale, s─â descopere la timp lipsurile ╚Öi cauzele lor, s─â sintetizeze rezultatele criticii. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 8, 53. ÔŚŐ Existen╚Ť─â social─â = totalitatea condi╚Ťiilor vie╚Ťii materiale ale societ─â╚Ťii, ├«n primul r├«nd modul de produc╚Ťie, ca principala for╚Ť─â ├«n dezvoltarea societ─â╚Ťii. Modul de produc╚Ťie al vie╚Ťii materiale condi╚Ťioneaz─â ├«n genere procesul vie╚Ťii sociale, politice ╚Öi spirituale. Nu con╚Ötiin╚Ťa oamenilor le determin─â existen╚Ťa, ci, dimpotriv─â, existen╚Ťa lor social─â le determin─â con╚Ötiin╚Ťa. MARX, CR. EC. POL. 9. ÔÖŽ Via╚Ť─â. Oameni ca Eminescu r─âsar la dep─ârt─âri de veacuri ├«n existen╚Ťa unui popor. VLAHU╚Ü─é, O. A. 238. Aceste state se v─âzur─â... amenin╚Ťate ├«n na╚Ťionalitate ╚Öi existen╚Ťa lor politic─â. B─éLCESCU, O. II 12. 2. Condi╚Ťiile, mijloacele materiale necesare vie╚Ťii. A-╚Öi c├«╚Ötiga existen╚Ťa. Lupta pentru existen╚Ť─â. Ôľş ├Ä╚Öi vedea existen╚Ťa zdruncinat─â. SAHIA, N. 69.
exist├ęn╚Ť─â [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exist├ęn╚Ťei; pl. exist├ęn╚Ťe
exist├ęn╚Ť─â s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exist├ęn╚Ťei; pl. exist├ęn╚Ťe
EXIST├ëN╚Ü─é s. 1. (FILOZ.) fiin╚Ť─â. 2. (FILOZ.) realitate. 3. trai, via╚Ť─â, zile (pl.), (├«nv. ╚Öi pop.) petrecere, vie╚Ťuire, (pop. ╚Öi fam.) veac, (├«nv.) petrecanie. (~ lui se scurgea ├«n lini╚Öte.) 4. (fig.) p├óine. (Cum ├«╚Öi c├ó╚Ötig─â ~?) 5. v. prezen╚Ť─â. (S-a semnalat ~ lor la mari ad├óncimi.)
Existen╚Ť─â Ôëá inexisten╚Ť─â
EXIST├ëN╚Ü─é s.f. 1. No╚Ťiune filozofic─â care desemneaz─â natura, materia, realitatea obiectiv─â, tot ceea ce exist─â; faptul de a exista. ÔÖŽ Via╚Ť─â. 2. Mijloacele de trai. [Pron. eg-zis-. / cf. fr. existence, lat. existentia].
EXIST├ëN╚Ü─é s. f. 1. faptul de a exista. ÔŚŐ via╚Ť─â. 2. categorie filozofic─â fundamental─â, natura, materia, realitatea obiectiv─â. ÔÖŽ ~ social─â = categorie fundamental─â a materialismului istoric desemn├ónd latura material─â ╚Öi cea spiritual─â a vie╚Ťii sociale; mijloacele de trai. (< fr. existence, lat. existentia)
EXIST├ëN╚Ü─é ~e f. 1) Situa╚Ťie existent─â; faptul de a exista. 2) Realitate imediat─â ╚Öi concret─â, care exist─â independent de con╚Ötiin╚Ťa omului. 3) Mod de via╚Ť─â; fel de trai. 4) Totalitate de mijloace materiale necesare vie╚Ťii omului. [G.-D. existen╚Ťei] /<fr. existence, lat. existentia
existen╚Ť─â f. 1. starea celui ce exist─â; 2. viea╚Ť─â: trist─â existen╚Ť─â; 3. pozi╚Ťia unui om ├«n societate: are o existen╚Ť─â sigur─â.
*exist├ęn╚Ť─â f., pl. e (d. existent; fr. existence. V. sub-sisten╚Ť─â). Starea lucrulu─ş care exist─â. V─şa╚Ť─â: lupta pentru existen╚Ť─â. Pozi╚Ťiune, fel de v─şa╚Ť─â: a avea o existen╚Ť─â asigurat─â. ÔÇô Ob. egz- (dup─â fr.). V. fiin╚Ť─â.
EXISTEN╚Ü─é s. 1. trai, via╚Ť─â, zile (pl.), (├«nv. ╚Öi pop.) petrecere, vie╚Ťuire, (pop. ╚Öi fam.) veac, (├«nv.) petrecanie. (~ lui se scurgea ├«n lini╚Öte.) 2. prezen╚Ť─â. (S-a semnalat ~ lor la mari ad├«ncimi.)
EXISTEN╚Ü─é. Subst. Existen╚Ť─â, fire, fiin╚Ť─â, fiin╚Ťare; realitate, dat, realitate obiectiv─â, realitate ├«nconjur─âtoare, natura ├«nconjur─âtoare, materialitate; natur─â, mediu, ambian╚Ť─â. Via╚Ť─â, vie╚Ťuire, trai, tr─âire, tr─âit; coexisten╚Ť─â, convie╚Ťuire; supravie╚Ťuire, d─âinuire, subzistare (livr.), subzisten╚Ť─â, durabilitate, tr─âinicie, viabilitate; continuare, persisten╚Ť─â, perpetuare; ve╚Önicie, vecie, eternitate, perenitate, infinit, nemurire, via╚Ť─â f─âr─â de moarte. Na╚Ötere, apari╚Ťie, ├«nceput, ├«nfiin╚Ťare, z─âmislire. Evolu╚Ťie, dezvoltare, devenire, cre╚Ötere. Prezent, actualitate. Trecut, anterioritate, istorie. Viitor, posterioritate. Ontologie. Ontolog, ontologist. Adj. Existent, ├«n fiin╚Ť─â, real, prezent, obiectiv, efectiv, faptic, adev─ârat, autentic; viu, vie╚Ťuitor (├«nv. ╚Öi pop.), tr─âitor (rar); material; existen╚Ťial (livr.), ontic (livr.), ontologic; viabil (livr.), trainic, durabil, indestructibil; persistent, perpetuu; ve╚Önic, pe vecie, d─âinuitor, subzistent (livr.), etern, peren (fig.), vivace (livr.), nemuritor, nepieritor, f─âr─â de moarte; permanent, continuu, ne├«ncetat, necurmat (pop.), necontenit, ne├«ntrerupt. Actual, prezent. Vb. A exista, a fi, a via (livr.), a avea fiin╚Ť─â (pe lume), a fi (a sta, a se ╚Ťine) ├«n fiin╚Ť─â, a fiin╚Ťa (rar), a fi ├«n via╚Ť─â; a se afla; a tr─âi, a vie╚Ťui, a-╚Öi tr─âi via╚Ťa, a se manifesta; a d─âinui, a dura, a subzista (livr.); a continua, a se perpetua, a persista, a se men╚Ťine, a r─âm├«ne, a ve╚Önici (├«nv. ), a ├«nve╚Önici (├«nv.), a supravie╚Ťui. A se na╚Öte, a veni pe lume, a c─âp─âta via╚Ť─â; a se ivi,. a ap─ârea; a evolua, a se dezvolta, a cre╚Öte, a deveni. A men╚Ťine ├«n via╚Ť─â; a da via╚Ť─â, a imortaliza, a nemuri (rar), a ├«nnemuri (├«nv.). Adv. De fapt, ├«n realitate, ├«ntr-adev─âr, ipso facto; dintotdeauna; (├«n mod) permanent, f─âr─â sf├«r╚Öit, f─âr─â istov (pop.). V. anterioritate, cre╚Ötere, na╚Ötere, permanen╚Ť─â, posterioritate, prezent, simultaneitate, trecut.
EXIST├ëN╚Ü─é (< fr., lat.) s. f. 1. Faptul de a fi real sau actual, ├«n contrast cu ceea ce este aparent. Au e. obiectele fizice, fiin╚Ťele vii, dar ╚Öi construc╚Ťiile abstracte determinate ├«n raport cu no╚Ťiunile mai generale pe care le exemplific─â. 2. (FILOZ.) Fiin╚Ť─â ├«n procesul devenirii. La scolastici, fiin╚Ťa ├«n act, opus─â esen╚Ťei. ├Än existen╚Ťialism, condi╚Ťia sau fiin╚Ťarea specific uman─â. 3. (LOG.) Faptul de a fi necontradictoriu, logic. 4. (SOCIOL.) E. social─â = concept utilizat de materialismul istoric potrivit c─âruia totalitatea componentelor geografice, biologice ╚Öi ├«n mod special cele tehnologice, inclusiv organizarea social─â a produc╚Ťiei, determin─â con╚Ötiin╚Ťa social─â, aceasta nefiind dec├ót existen╚Ťa devenit─â con╚Ötient─â.
STRUGGLE FOR LIFE (engl.) lupta pentru existen╚Ť─â ÔÇô Expresie pus─â ├«n circula╚Ťie de Darwin pentru a caracteriza selec╚Ťia natural─â, ├«n urma c─âruia supravie╚Ťuiesc numai indivizii cu mare putere de adaptare.
exist├ęn╚Ť─â, existen╚Ťe s. f. Faptul de a exista; via╚Ť─â. ÔÖŽ Forma pe care o ia via╚Ťa sau fiin╚Ťa ├«n procesul ei de devenire. ÔŚŐ Existen╚Ťa viitoare (sau ve╚Önic─â, de veci) = via╚Ť─â viitoare, ve╚Önic─â; via╚Ťa de apoi. ÔÇô Din fr. existance, lat. existentia.

Existen╚Ť─â dex online | sinonim

Existen╚Ť─â definitie

Intrare: existen╚Ť─â
existen╚Ť─â substantiv feminin
existen╚Ťie
esisten╚Ť─â
esisten╚Ťie
esistin╚Ť─â
existin╚Ť─â
ezisten╚Ťie
ezistin╚Ť─â