Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
exima vt [At: DN2 / Pzi: ~mez / E: fr eximer, lat eximare] (Jur; c. i. o persoană) A elibera de o obligație.
eximá vb., ind. prez. 3 sg. eximeáză
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
EXIMÁ vb. tr. (jur.) a elibera de o obligație. (< fr. eximer, lat. eximere)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
Eximat dex online | sinonim
Eximat definitie
Intrare: eximat
eximat participiu
Intrare: exima
exima verb grupa I conjugarea a II-a
