Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru exil

esil sn vz exil
esiliu sn vz exil
exil sn [At: (a. 1834) CR, 2941/21 / V: (├«nv) ~iu, esil, esiliu (pl: esilie), (├«vr) ~ium, ezil / P: eg-zil / Pl: ~uri, (├«nv) ~e / E: fr exil, lat exsilium] 1 Pedeaps─â (aplicat─â ├«n trecut mai ales pentru delicte politice) care const─â ├«n ├«ndep─ârtarea definitiv─â sau temporar─â a unei persoane din ╚Ťara sa (sau din localitatea de origine) Si: surghiun, (iuz) izgnamie, izgoan─â. 2-3 Situa╚Ťie ├«n care se g─âse╚Öte un exilat2 (1, 3). 4-5 Perioad─â de timp ├«n cursul c─âreia o persoan─â se afl─â ├«n exil (1, 3). 6 Loc de exil (1). 7 P─âr─âsire de bun─âvoie a ╚Ť─ârii (sau localit─â╚Ťii) de origine (mai ales pentru a sc─âpa de persecu╚Ťii) Cf refugiu, (├«nv) b─âjenie, pribegie.
exiliu sn vz exil
exilium sn vz exil
ezil sn vz exil
EX├ŹL, exiluri, s. n. 1. (├Än unele state) Pedeaps─â, ├«ndeosebi cu caracter politic, const├ónd ├«n obligarea unei persoane de a p─âr─âsi ╚Ťara al c─ârei cet─â╚Ťean este; surghiun. ÔÖŽ P─âr─âsire voluntar─â sau impus─â, a ╚Ť─ârii de ba╚Ötin─â din motive politice, religioase sau economice. 2. Situa╚Ťie ├«n care se g─âse╚Öte o persoan─â exilat─â. [Pr.: eg-zil] ÔÇô Din fr. exil, lat. exsilium.
EX├ŹL, exiluri, s. n. 1. Pedeaps─â aplicat─â ├«n unele ╚Ť─âri pentru delicte politice, const├ónd ├«n izgonirea unui cet─â╚Ťean din ╚Ťara sau din localitatea ├«n care tr─âie╚Öte; surghiun. ÔÖŽ P─âr─âsirea, plecarea voluntar─â a cuiva din propria ╚Ťar─â sau localitate, de obicei pentru a sc─âpa de o prigoan─â. 2. Situa╚Ťie ├«n care se g─âse╚Öte o persoan─â exilat─â. [Pr.: eg-zil] ÔÇô Din fr. exil, lat. exsilium.
EX├ŹL, exiluri, s. n. Pedeaps─â aplicat─â alt─âdat─â pentru delicte politice ╚Öi care consta ├«n izgonirea unui cet─â╚Ťean pentru totdeauna sau pentru un timp limitat din ╚Ťar─â sau din localitatea ├«n care tr─âia (v. surghiun, expulzare); p. ext. ├«ndep─ârtare voluntar─â a cuiva din propria ╚Ťar─â sau localitate, pentru a sc─âpa de o prigoan─â (v. expatriere); situa╚Ťie ├«n care se afla cel surghiunit sau expatriat. ├Än crud exil, pribeag prin ╚Ť─âri str─âine. Visai atunci o vast─â trilogie. TOP├ÄRCEANU, B. 89. Tu, coruptor infame... ╚Öi tu, nenorocit─â, Exilul ve╚Önic fie al vostru crunt martir! ALECSANDRI, T. II 382.
ex├şl [x pron. gz] s. n., pl. ex├şluri
ex├şl s. n. [x pron. gz], pl. ex├şluri
EX├ŹL s. (JUR.) exilare, pribegie, surghiun, surghiunire, (ast─âzi rar) proscriere, proscrip╚Ťie, (├«nv.) str─âin─âtate, surghiunie, surgunl├óc, urgie, zatocenie. (A luat calea ~ului.)
EX├ŹL s.n. (Jur.) Pedeaps─â const├ónd ├«n izgonirea celui condamnat ├«n afara hotarelor ╚Ť─ârii sale; surghiun. ÔÖŽ (P. ext.) Plecare nesilit─â a cuiva din propria-i ╚Ťar─â sau localitate (mai ales pentru a sc─âpa de prigonire); situa╚Ťia celui exilat. [Pron. eg-zil, pl. -luri, -le. / < fr. exil, lat. exilium < ex ÔÇô afar─â, salio ÔÇô a s─âri].
EX├ŹL s. n. pedeaps─â const├ónd ├«n expulzarea unui condamnat de pe teritoriul statului sau al ╚Ť─ârii al c─ârei cet─â╚Ťean este; (p. ext.) plecare voluntar─â a cuiva din propria-i ╚Ťar─â; situa╚Ťia celui exilat. (< fr. exil, lat. exilium)
EX├ŹL ~uri n. 1) M─âsur─â represiv─â const├ónd ├«n expulzarea din ╚Ťar─â sau din locul de trai a unei persoane care s-a f─âcut vinovat─â fa╚Ť─â de stat; expulzare; deportare; surghiun. 2) Situa╚Ťie a unei persoane supuse unei asemenea m─âsuri represive. 3) Plecare benevol─â a unei persoane din propria ╚Ťar─â (de regul─â, din motive politice). /<fr. exil, lat. exilum
exil n. 1. ╚Öedere for╚Ťat─â afar─â din patrie ╚Öi starea persoanei expulzate; 2. fig. orice loc for╚Ťat ╚Öi nepl─âcut.
*ex├şl n., pl. ur─ş (fr. exil, d. lat. exilium). Expatriere temporar─â sa┼ş perpet┼ş─â ca pedeaps─â or─ş de vo─şe. ÔÇô Ob. egzil (dup─â fr.). V. urgie.
EXIL s. (JUR.) exilare, pribegie, surghiun, surghiunire, (ast─âzi rar) proscriere, proscrip╚Ťie, (├«nv.) str─âin─âtate, surghiunie, surgunl├«c, urgie, zatocenie. (A luat calea ~.)

Exil dex online | sinonim

Exil definitie

Intrare: exil
exil 2 pl. -e substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: egzil
exil 1 pl. -uri substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: egzil
esil
esiliu
exiliu
exilium
ezil