exigibilitate sf [At: LEG. EC. PL., 153 / Pl: ~ități / E: fr exigibilité] Însușirea unei obligații bănești de a putea fi cerută în orice moment Cf scadență.

EXIGIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi exigibil. – Din fr. exigibilité.

EXIGIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi exigibil. – Din fr. exigibilité.

EXIGIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi exigibil, de a putea fi cerut sau pretins. Exigibilitatea impozitului.

exigibilitáte s. f., g.-d. art. exigibilitắții

exigibilitáte s. f., g.-d. art. exigibilității

EXIGIBILITÁTE s.f. Însușirea, caracterul a ceea ce este exigibil. [Cf. fr. exigibilité].

EXIGIBILITÁTE s. f. însușirea de a fi exigibil. (< fr. exigibilité)

*exigibilitáte f. (d. exigibil). Calitatea de a fi exigibil.