Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru exigent

esigent, ~─â a vz exigent
exigeant, ~─â a vz exigent
exigent, ~─â [At: CALENDAR (1861), 34/27 / V: (├«nv) esi~, (├«vr) ~geant, ~igint / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr exigeant, lat exigens, -ntis] 1 a Care pretinde mult de la al╚Ťii ╚Öi de la sine ├«nsu╚Öi Si: preten╚Ťios. 2 a (D. ac╚Ťiuni) Care este realizat cu meticulozitate. 3 a (D. lucruri) Dificil de realizat. 4 a (D. plante) Care necesit─â condi╚Ťii speciale de ├«ngrijire.
exigint, ~─â a vz exigent
EXIG├ëNT, -─é, exigen╚Ťi, -te, adj. Care pretinde mult─â grij─â, stricte╚Ťe, corectitudine de la al╚Ťii (╚Öi de la sine ├«nsu╚Öi) ├«n privin╚Ťa ├«ndeplinirii unei datorii; preten╚Ťios. ÔÇô Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis.
EXIG├ëNT, -─é, exigen╚Ťi, -te, adj. Care pretinde mult─â grij─â, stricte╚Ťe, corectitudine de la al╚Ťii (╚Öi de la sine ├«nsu╚Öi) ├«n privin╚Ťa ├«ndeplinirii unei datorii; preten╚Ťios. ÔÇô Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis.
EXIG├ëNT, -─é, exigen╚Ťi, -te, adj. (Despre oameni) Care cere mult de la al╚Ťii ╚Öi de la sine ├«nsu╚Öi; care pretinde mult; preten╚Ťios. Devine din ce ├«n ce mai pu╚Ťin exigent cu cei cari ╚Öi cu ceea ce-l incunjur─â. CARAGIALE, O. VII 45. Bag... de seam─â c─â deviu din ce ├«n ce mai exigent ╚Öi c─â nu fac alta dec├«t a scoate mereu la m─ârunte ponoase c─âr╚Ťii tale. ODOBESCU, S. III 38. ÔÖŽ (Despre lucruri) Care cere efort ╚Öi m─âiestrie pentru a fi realizat. Prozodia complicat─â ╚Öi exigent─â a versului alexandrin. ODOBESCU, S. I 246.
exig├ęnt adj. m., pl. exig├ęn╚Ťi; f. exig├ęnt─â, pl. exig├ęnte
exig├ęnt adj. m., pl. exig├ęn╚Ťi; f. sg. exig├ęnt─â, pl. exig├ęnte
EXIG├ëNT adj. 1. preten╚Ťios, riguros, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2. v. con╚Ötiincios.
Exigent Ôëá indulgent, tolerant, liberal, ├«ng─âduitor
EXIG├ëNT, -─é adj. Care cere mult─â grij─â, mult─â aten╚Ťie, care pretinde ├«ndeplinirea strict─â a datoriei; preten╚Ťios. [Cf. fr. exigeant, lat. exigens].
EXIG├ëNT, -─é adj. care necesit─â mult─â grij─â, stricte╚Ťe; preten╚Ťios, sever; exiguu (1). (< fr. exigeant, lat. exigens)
EXIG├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) (despre persoane ╚Öi despre manifest─ârile lor) Care se caracterizeaz─â prin lips─â de indulgen╚Ť─â; aspru; dur; sever. 2) Care manifest─â grij─â sporit─â ╚Öi corectitudine ├«n ├«ndeplinirea anumitor obliga╚Ťii sau ├«n realizarea lucrurilor. /<fr. exigeant, lat. exigens, ~ntis
exigent a. care exige mult: ești prea exigent.
*exig├ęnt, -─â adj. (lat. ├ęxigens, -├ęntis). Care exige mult: profesor exigent cu elevi─ş lu─ş.
EXIGENT adj. 1. preten╚Ťios, riguros, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2. con╚Ötiincios, meticulos, minu╚Ťios, scrupulos. (Un om ~.)

Exigent dex online | sinonim

Exigent definitie

Intrare: exigent
exigent adjectiv
exigeant
esigent
exigint