exigent definitie

17 definiții pentru exigent

esigent, ~ă a vz exigent
exigeant, ~ă a vz exigent
exigent, ~ă [At: CALENDAR (1861), 34/27 / V: (înv) esi~, (îvr) ~geant, ~igint / Pl: ~nți, ~e / E: fr exigeant, lat exigens, -ntis] 1 a Care pretinde mult de la alții și de la sine însuși Si: pretențios. 2 a (D. acțiuni) Care este realizat cu meticulozitate. 3 a (D. lucruri) Dificil de realizat. 4 a (D. plante) Care necesită condiții speciale de îngrijire.
exigint, ~ă a vz exigent
EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis.
EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis.
EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. (Despre oameni) Care cere mult de la alții și de la sine însuși; care pretinde mult; pretențios. Devine din ce în ce mai puțin exigent cu cei cari și cu ceea ce-l incunjură. CARAGIALE, O. VII 45. Bag... de seamă că deviu din ce în ce mai exigent și că nu fac alta decît a scoate mereu la mărunte ponoase cărții tale. ODOBESCU, S. III 38. ♦ (Despre lucruri) Care cere efort și măiestrie pentru a fi realizat. Prozodia complicată și exigentă a versului alexandrin. ODOBESCU, S. I 246.
exigént adj. m., pl. exigénți; f. exigéntă, pl. exigénte
exigént adj. m., pl. exigénți; f. sg. exigéntă, pl. exigénte
EXIGÉNT adj. 1. pretențios, riguros, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2. v. conștiincios.
Exigent ≠ indulgent, tolerant, liberal, îngăduitor
EXIGÉNT, -Ă adj. Care cere multă grijă, multă atenție, care pretinde îndeplinirea strictă a datoriei; pretențios. [Cf. fr. exigeant, lat. exigens].
EXIGÉNT, -Ă adj. care necesită multă grijă, strictețe; pretențios, sever; exiguu (1). (< fr. exigeant, lat. exigens)
EXIGÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane și despre manifestările lor) Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; aspru; dur; sever. 2) Care manifestă grijă sporită și corectitudine în îndeplinirea anumitor obligații sau în realizarea lucrurilor. /<fr. exigeant, lat. exigens, ~ntis
exigent a. care exige mult: ești prea exigent.
*exigént, -ă adj. (lat. éxigens, -éntis). Care exige mult: profesor exigent cu eleviĭ luĭ.
EXIGENT adj. 1. pretențios, riguros, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2. conștiincios, meticulos, minuțios, scrupulos. (Un om ~.)

exigent dex

Intrare: exigent
exigent adjectiv
exigeant
esigent
exigint