Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru exige

esige v vz exige
exige vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esi~, ~a[1] / Pzi: exig / E: fr exiger, lat exigere] (Liv) 1 A cere imperios Si: a exigea (1). 2 A pretinde (în virtutea unui drept) Si: a exigea (2). 3 (C.i. o persoană) A constrânge. 4 (Nob) A plăti. 5 A necesita. corectată
exigea vt vz exige
EX├ŹGE, ex├şg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. ÔÇô Din lat. exigere, fr. exiger.
EX├ŹGE, ex├şg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. ÔÇô Din lat. exigere, fr. exiger.
ex├şge (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ex├şg (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)
ex├şge vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ex├şg (nu se folose╚Öte la timpurile trecute)
EX├ŹGE vb. III. tr. A cere imperios, insistent. [Pron. eg-zi-, p.i. exig, ger. exig├ónd. / < lat. exsigere, fr. exiger].
EX├ŹGE vb. tr. a cere imperios, insistent. (< lat. exsigere, fr. exsiger)
exige v. 1. a cere ├«n virtutea unui drept, a reclama cu for╚Ťa: legea exige ca copii s─â mearg─â la ╚Öcoal─â; 2. a impune, a obliga: onoarea exige.
*ex├şg, -├şs, a -├şge v. tr. (lat. ├ęx-igo, ex-igere, d. ex, afar─â, ╚Öi ├ígere, a ├«mpinge, a face. V. actor, cheag, cuget, prodig, redactor, transig). Cer ├«n virtutea unu─ş drept sa┼ş pretind cu for╚Ťa. Fig. Comand: onoarea exige. Cer, reclam: starea lu─ş exige multe ├«ngrijir─ş.

Exige dex online | sinonim

Exige definitie

Intrare: exige
exige conjugarea a X-a grupa a III-a verb
exigea
esige