exhumare definitie

2 intrări

25 definiții pentru exhumare

exhuma vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: exhum, ~mez / E: fr exhumer, lat exhumare] (C.i. un cadavru sau osemintele) A dezgropa.
exhumare sf [At: SCRIBAN, D. 482 / Pl: ~mări / E: exhuma] 1 (Rar) Dezgropare a unui cadavru sau a unor oseminte Si: exhumație (1). 2 (Glg) Dezvelire a unor forme de relief mai vechi de sub o cuvertură de roci mai noi, erodate Si: exhumație (2).
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare.
EXHUMÁRE, exhumări, s. f. Acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; dezgropare. – V. exhuma.
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. (Rar) A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare.
EXHUMÁRE, exhumări, s. f. (Rar) Acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; dezgropare. – V. exhuma.
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. (Rar) A dezgropa osemintele unui mort.
EXHUMÁRE, exhumări, s. f. Acțiunea de a exhuma.
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumáre s. f., g.-d. art. exhumắrii; pl. exhumắri
exhumá vb., ind. prez. 1 sg. exhuméz, 3 sg. și pl. exhumeáză
exhumáre s. f., g.-d. art. exhumării; pl. exhumări
EXHUMÁ vb. v. deshuma.
EXHUMÁRE s. v. deshumare.
A exhuma ≠ a înhuma, a înmormânta, a îngropa
Exhumare ≠ astrucare
EXHUMÁ vb. I. tr. A dezgropa, a deshuma un cadavru. [P.i. 3,6 -mează. / < fr. exhumer, cf. lat. ex – afară, humus – pământ].
EXHUMÁRE s.f. Acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; exhumație. ♦ (Geol.) Dezvelire a unor forme de relief mai vechi de sub o cuvertură de roci mai noi, erodate. [< exhuma].
EXHUMÁ vb. tr. 1. a deshuma. 2. a dezveli, prin eroziune, forme de relief mai vechi, de sub o cuvertură de roci mai noi. (< fr. exhumer, lat. exhumare)
A EXHUMÁ ~éz tranz. (cadavre, oseminte) A scoate din mormânt; a dezgropa; a deshuma. /<fr. exhumer, lat. exhumare
*exhumațiúne f. (d. exhumez). Acțiunea de a exhuma. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
*exhuméz v. tr. (după in-humez). Dezgrop, dezmormîntez.
EXHUMA vb. a deshuma, a dezgropa, (înv. și reg.) a dezmormînta. (A ~ un mort.)
EXHUMARE s. deshumare, dezgropare, dezgropat. (~ unui mort.)
EXHUMÁRE (după fr. exhumation) s. f. 1. Acțiunea de a exhuma. 2. (GEOL.) Apariția la suprafață, prin eroziune diferențială, a unei forme de relief acoperită de depozite mai puțin rezistente. Fenomenul este frecvent în zonele marginale ale masivelor hercinice.

exhumare dex

Intrare: exhuma
exhuma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: exhumare
exhumare substantiv feminin