exhibiționist, ~ă [At: VINEA, L. I, 419 / P: ~ți-o~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr exhibitionniste] 1-4 smf, a (Persoană) care practică exhibiționismul (1-2).

EXHIBIȚIONÍST, -Ă, exhibiționiști, -ste, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care practică exhibiționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionniste.

EXHIBIȚIONÍST, -Ă, exhibiționiști, -ste, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care practică exhibiționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionniste.

EXHIBIȚIONÍST, -Ă, exhibiționiști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică exhibiționismul. ◊ (Adjectival) Manifestări exhibiționiste. – Pronunțat: -ți-o-.

exhibiționíst (-ți-o-) s. m., pl. exhibiționíști

exhibiționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. exhibiționístei; pl. exhibiționíste

exhibiționíst s. m. (sil. -ți-o-), pl. exhibiționíști

exhibiționístă s. f. (sil. -ți-o-), pl. exhibiționíste

EXHIBIȚIONÍST, -Ă s.m. și f., adj. (Persoană) care practică exhibiționismul. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. exhibitionniste].

EXHIBIȚIONÍST, -Ă s. m. f., adj. (cel) care practică exhibiționismul. (< fr. exhibitionniste)