exhaustiv, ~ă [At: CĂLINESCU, C. O. 217 / P: ~ha-us~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exhaustif] (Liv) 1 a (D. o expunere, o lucrare etc.) Care epuizează un subiect Si: complet. 2 av În mod complet. 3 av (Rar) În mod exclusiv Si: total.

EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif.

EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif.

EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Rar) Care epuizează un subiect; complet. Bibliografie exhaustivă.

exhaustív (-ha-us-) adj. m., pl. exhaustívi; f. exhaustívă, pl. exhaustíve

exhaustív adj. m. (sil. -ha-us-), pl. exhaustívi; f. sg. exhaustívă, pl. exhaustíve

EXHAUSTÍV adj. complet, integral, întreg, total. (Excerptare ~ a unui material.)

Exhaustiv ≠ neexhaustiv

EXHAUSTÍV, -Ă adj. (Liv.) Care caută să trateze complet un subiect; complet. [Pron. -ha-us-. / < fr. exhaustif, cf. lat. exhaustus].

EXHAUSTÍV, -Ă adj. care epuizează un subiect; complet. (< fr. exhaustif)

EXHAUSTÍV ~ă (~i, ~e) livr. Care tratează un subiect epuizându-l; în întregime; complet. [Sil. ex-ha-us-tiv] /<fr. exhaustif

EXHAUSTIV adj. complet, integral, întreg, total. (Excerptare ~ a unui material.)