exfolia [At: COSTINESCU / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: fr exfolier, lat exfoliare] (Rar) 1-2 vtr A (se) scutura (frunzele sau petalele). 3-4 vtr (D. piele, oase etc.) A (se) desface în fâșii subțiri Si: a (se) coji, a (se) descuama. 5 vt (Mtg) A lamina în foi subțiri.

exfoliare sf vz exfoliere

exfoliere sf [At: COSTINESCU, 406 / V: (înv) ~iare / P: ~li-e~ / Pl: ~ri / E: exfolia] 1 (Med) Exfoliație (1). 2 (Bot) Desfrunzire. 3 (Bot) Cojire. 4 (Bot) Boală a pomilor fructiferi și a arborilor de pădure, provocată de o ciupercă parazită, care constă în înnegrirea, fisurarea și desprinderea în bucăți mici a scoarței Si: exfoliație (4) 5 (Teh) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unui metal sau unei piese.

EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier.^[1]

EXFOLIÉRE, exfolieri, s. f. 1. (Tehn.) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unui material, a unei piese etc. 2. (În sintagma) Exfolierea scoarței ramurilor = boală a pomilor fructiferi și a arborilor de pădure, care se manifestă prin înnegrirea scoarței și prin apariția crăpăturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [Pr.: -li-e-] – V. exfolia.

EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier.

EXFOLIÉRE, exfolieri, s. f. 1. (Tehn.) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unui material, a unei piese etc. 2. (În sintagma) Exfolierea scoarței ramurilor = boală a pomilor fructiferi și a arborilor de pădure, care se manifestă prin înnegrirea scoarței și prin apariția crăpăturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [Pr.: -li-e-] – V. exfolia.

exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)

exfoliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. exfoliérii; pl. exfoliéri

exfoliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. exfoliéz, 3 sg. și pl. exfoliáză, 1 pl. exfoliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. exfoliéze; ger. exfoliínd (sil. -li-ind)

exfoliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. exfoliérii; pl. exfoliéri

EXFOLIÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. tr. (Metal.) A lamina în foi subțiri. [Pron. -li-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat. exfoliare, cf. fr. exfolier].

EXFOLIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) exfolia; cojire; desfrunzire; exfoliație; (geol.) descuamare. [Pron. -li-e-. / < exfolia].

EXFOLIÁ vb. tr., refl. 1. a (se) desprinde în lame subțiri, a (se) coji. 2. a (se) scutura, a (se) desfrunzi. (< lat. exfoliare, fr. exfolier)

EXFOLIÁNT, -Ă adj., s. n. (produs cosmetic) care rezultă din exfoliere (1). (< exfolia + -ant)

*exfoliéz v. tr. (lat. ex-foliare, d. folium, foaĭe; it. sfogliare, fr. effeuiller și exfolier. V. foaĭe, inter-foliez). Privez de foĭ orĭ de petale. Divid în lame supțirĭ și superficiale: a exfolia ardezie. V. refl. Mă prefac în foĭ, în lamele: pelea capuluĭ se exfoliază și formează mătreața.

exfoliere, (engl.= exfoliation), desfacerea unei roci masive, supuse acțiunii agenților externi, în pături concentrice, de-a lungul unor supr. de separare curbe. E. este specifică rocilor cu structură granulară, omogenă, de tipul granitelor, gresiilor etc. Sin. descuamare.