Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru exfoliere

exfolia [At: COSTINESCU / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: fr exfolier, lat exfoliare] (Rar) 1-2 vtr A (se) scutura (frunzele sau petalele). 3-4 vtr (D. piele, oase etc.) A (se) desface ├«n f├ó╚Öii sub╚Ťiri Si: a (se) coji, a (se) descuama. 5 vt (Mtg) A lamina ├«n foi sub╚Ťiri.
exfoliare sf vz exfoliere
exfoliere sf [At: COSTINESCU, 406 / V: (├«nv) ~iare / P: ~li-e~ / Pl: ~ri / E: exfolia] 1 (Med) Exfolia╚Ťie (1). 2 (Bot) Desfrunzire. 3 (Bot) Cojire. 4 (Bot) Boal─â a pomilor fructiferi ╚Öi a arborilor de p─âdure, provocat─â de o ciuperc─â parazit─â, care const─â ├«n ├«nnegrirea, fisurarea ╚Öi desprinderea ├«n buc─â╚Ťi mici a scoar╚Ťei Si: exfolia╚Ťie (4) 5 (Teh) Fenomen de fisurare ╚Öi de desprindere a unor straturi sub╚Ťiri de la suprafa╚Ťa unui metal sau unei piese.
EXFOLI├ü, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) coji. ÔÖŽ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina ├«n foi sub╚Ťiri. [Pr.: -li-a] ÔÇô Din lat. exfoliare, fr. exfolier.[1]
EXFOLI├ëRE, exfolieri, s. f. 1. (Tehn.) Fenomen de fisurare ╚Öi de desprindere a unor straturi sub╚Ťiri de la suprafa╚Ťa unui material, a unei piese etc. 2. (├Än sintagma) Exfolierea scoar╚Ťei ramurilor = boal─â a pomilor fructiferi ╚Öi a arborilor de p─âdure, care se manifest─â prin ├«nnegrirea scoar╚Ťei ╚Öi prin apari╚Ťia cr─âp─âturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [Pr.: -li-e-] ÔÇô V. exfolia.
EXFOLI├ü, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) coji. ÔÖŽ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina ├«n foi sub╚Ťiri. [Pr.: -li-a] ÔÇô Din lat. exfoliare, fr. exfolier.
EXFOLI├ëRE, exfolieri, s. f. 1. (Tehn.) Fenomen de fisurare ╚Öi de desprindere a unor straturi sub╚Ťiri de la suprafa╚Ťa unui material, a unei piese etc. 2. (├Än sintagma) Exfolierea scoar╚Ťei ramurilor = boal─â a pomilor fructiferi ╚Öi a arborilor de p─âdure, care se manifest─â prin ├«nnegrirea scoar╚Ťei ╚Öi prin apari╚Ťia cr─âp─âturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [Pr.: -li-e-] ÔÇô V. exfolia.
exfoli├í (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoli├íz─â, 1 pl. exfoli├ęm (-li-em); conj. prez. 3 s─â exfoli├ęze; ger. exfoli├şnd (-li-ind)
exfoli├ęre (-li-e-) s. f., g.-d. art. exfoli├ęrii; pl. exfoli├ęri
exfoli├í vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. exfoli├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. exfoli├íz─â, 1 pl. exfoli├ęm (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. exfoli├ęze; ger. exfoli├şnd (sil. -li-ind)
exfoli├ęre s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. exfoli├ęrii; pl. exfoli├ęri
EXFOLI├ü vb. I. 1. tr., refl. A (se) coji. ÔÖŽ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. tr. (Metal.) A lamina ├«n foi sub╚Ťiri. [Pron. -li-a, p.i. -iez, 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / < lat. exfoliare, cf. fr. exfolier].
EXFOLI├ëRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) exfolia; cojire; desfrunzire; exfolia╚Ťie; (geol.) descuamare. [Pron. -li-e-. / < exfolia].
EXFOLI├ü vb. tr., refl. 1. a (se) desprinde ├«n lame sub╚Ťiri, a (se) coji. 2. a (se) scutura, a (se) desfrunzi. (< lat. exfoliare, fr. exfolier)
EXFOLIÁNT, -Ă adj., s. n. (produs cosmetic) care rezultă din exfoliere (1). (< exfolia + -ant)
*exfoli├ęz v. tr. (lat. ex-foliare, d. folium, foa─şe; it. sfogliare, fr. effeuiller ╚Öi exfolier. V. foa─şe, inter-foliez). Privez de fo─ş or─ş de petale. Divid ├«n lame sup╚Ťir─ş ╚Öi superficiale: a exfolia ardezie. V. refl. M─â prefac ├«n fo─ş, ├«n lamele: pelea capulu─ş se exfoliaz─â ╚Öi formeaz─â m─âtrea╚Ťa.
exfoliere, (engl.= exfoliation), desfacerea unei roci masive, supuse ac╚Ťiunii agen╚Ťilor externi, ├«n p─âturi concentrice, de-a lungul unor supr. de separare curbe. E. este specific─â rocilor cu structur─â granular─â, omogen─â, de tipul granitelor, gresiilor etc. Sin. descuamare.

Exfoliere dex online | sinonim

Exfoliere definitie

Intrare: exfolia
exfolia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -li-a
Intrare: exfoliere
exfoliere substantiv feminin
  • silabisire: -li-e-
exfoliare