Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru exercitare

es─âr╚Ťita v vz exercita
esercita v vz exercita
exercita [At: POTECA, F. 187/12 / V: (├«nv) ese~, eze~, (reg) es─âr╚Ťita / P: eg-zer~ / Pzi: exercit, (├«nv) ~tez / E: lat exercitare] 1 vt (├Änv) A exersa (1). 2 vt (C. i. o func╚Ťie, o profesie etc.) A practica. 3 vt A ac╚Ťiona ├«n mod stimulator (asupra cuiva sau a ceva) Cf a provoca, a influen╚Ťa, (├«nv) ci exersa (6). 4 vt (C. i. un drept, un privilegiu, un sentiment) A valorifica. 5 vr (Rar; ├«f esercita) A se ocupa. 6 vt (Rar) A instrui. 7 vt (C. i. o ac╚Ťiune) A realiza.
exercitare sf [At: BOJINC─é, A. II, 165 / V: (├«nv) ese~ / P: eg-zer~ / Pl: ~t─âri / E: exercita] 1 (├Änv) Exersare (1). 2 (Rar) Exerci╚Ťiu. 3 Practicare a unei func╚Ťii, a unei profesii Si: profesare. 4 Valorificare a unui drept, a unui privilegiu etc. 5 ├Ändeplinire a unei ac╚Ťiuni Si: realizare, efectuare, (├«nv) exersare (2). corectat─â
EXERCIT├ü, ex├ęrcit, vb. I. Tranz. 1. A practica, a ├«ndeplini o profesie, o func╚Ťie etc. 2. A face s─â fie sim╚Ťit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influen╚Ť─â etc. [Pr.: eg-zer-] ÔÇô Din lat. exercitare.
EXERCIT├üRE, exercit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a exercita ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] ÔÇô V. exercita.
EXERCIT├ü, ex├ęrcit, vb. I. Tranz. 1. A practica, a ├«ndeplini o profesie, o func╚Ťie etc. 2. A face s─â fie sim╚Ťit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influen╚Ť─â etc. [Pr.: eg-zer-] ÔÇô Din lat. exercitare.
EXERCIT├üRE, exercit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a exercita ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] ÔÇô V. exercita.
EXERCIT├ü, ex├ęrcit, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o profesie, o func╚Ťie) A ├«ndeplini, a se ocupa cu..., a practica. S├«nt singurul martor al medicului ╚Öi medicul m─â roag─â s─â-mi exercit entitatea. ARGHEZI, P. T. 94. Unii se duc ca s─â c├«╚Ötige via╚Ťa... exercit├«nd nego╚Ť sau industrii. ODOBESCU, S. I 227. ÔŚŐ Refl. pas. Din zori p├«n─â ├«n noapte se exercitau pe drumuri cele mai felurite negustorii. PAS, Z. I 170. ├Än zburarea lor... graurii par a fi supu╚Öi ta o tactic─â ce se exercit─â cu o disciplin─â militar─â. ODOBESCU, S. III 30. 2. Cu privire la privilegii, drepturi, influen╚Ťe etc.) A manifesta, a face s─â fie sim╚Ťit, a pune ├«n ac╚Ťiune. Ace╚Öti oameni... au exercitat o mare ├«nr├«urire prin personalitatea lor. IBR─éILEANU, SP. CR. 93. Poate doar s─â exercit vreo presiune mural─â prin prestigiul unei atitudini calme de erou dezinteresat. CARAGIALE, O. VII 198. ÔÇô Accentuat ╚Öi: (prez. ind.) exerc├şt.
EXERCIT├üRE, exercit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a exercita (o ├«ndeletnicire); practicarea unei profesiuni, a unei func╚Ťii. Exercitarea profesiunii de medic. ÔÖŽ ├Ändeplinirea unui rol, a unei activit─â╚Ťi. Exercitarea dreptului de vot. Ôľş De secretarul organiza╚Ťiei de baz─â depinde ├«n mare m─âsur─â justa exercitare a dreptului de control al organiza╚Ťiei de baz─â. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2683.
exercit├í (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 ex├ęrcit─â
exercitáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exercitắrii; pl. exercitắri
exercit├í vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. ex├ęrcit, 3 sg. ╚Öi pl. ex├ęrc├şt─â
exercitáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exercitării; pl. exercitări
EXERCITÁ vb. v. profesa.
EXERCITÁRE s. v. profesare.
EXERCIT├ü vb. I. tr. 1. A ├«ndeplini, a practica (o func╚Ťie, o profesiune etc.). 2. A manifesta, a pune ├«n ac╚Ťiune, ├«n mi╚Öcare, a face sim╚Ťit (o influen╚Ť─â, un drept etc.). [Pron. eg-zer-, p.i. ex├ęrcit (acc. ╚Öi exerc├şt), -tez. / < lat. exercitare].
EXERCIT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a exercita ╚Öi rezultatul ei. [< exercita].
EXERCIT├ü vb. tr. 1. a ├«ndeplini o func╚Ťie, a practica o profesiune etc. 2. a valorifica o influen╚Ť─â, un drept etc. (< lat. exercitare)
A EXERCIT├ü ex├ęrcit tranz. 1) (meserii, profesii, specialit─â╚Ťi etc.) A pune ├«n aplicare ├«n mod sistematic; a practica; a profesa. 2) (influen╚Ť─â, drepturi) A face s─â aib─â efect. /<lat. exercitare
exercit├á v. 1. a exersa; 2. a practica, a ├«mplini: a exercita o func╚Ťiune; 3. fig. a produce: a exercita o influen╚Ť─â oarecare.
*ex├ęrcit ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (lat. ex├ęrcito, -├íre, frec┼şentativ, d. exercere, a exercita, d. arc├ęre, a opri, a dep─ârta. V. coercibil). ├Änv─â╚Ť, deprind, instruesc, dezvolt, formez: a exercita solda╚Ťi─ş, elevi─ş, cai─ş; a exercita corpu, mintea. Fig. Practic, m─â folosesc de: a exercita medicina. ├Ändeplinesc: a exercita o func╚Ťiune. Exercit un drept, m─â folosesc de el, ├«l ├«ntrebuin╚Ťez. Exercit o autoritate absolut─â asupra cu─şva, ├«l domin absolut. ÔÇô Ob. egz├ęrcit ╚Öi (barb.) egzersez (dup─â fr. exercer).
EXERCITA vb. a face, a practica, a profesa, (înv.) a metahirisi, a profesui. (A ~ o meserie frumoasă.)
EXERCITARE s. practicare, profesare. (~ unei profesiuni.)

Exercitare dex online | sinonim

Exercitare definitie

Intrare: exercita (VT6)
exercita VT6 verb grupa I conjugarea I
Intrare: exercitare
exercitare substantiv feminin
Intrare: exercita (VT201)
esercita
es─âr╚Ťita
exercita VT201 verb grupa I conjugarea a II-a